„Am fost și eu ca dvs.. Nu mai puteam respira, aveam febră peste 40 de grade... Dar a trecut. Și va trece și la dvs. Să nu vă îndoiți!”

Întotdeauna am apreciat munca personalului medical - medici, asistenți medicali, infirmieri - oameni pe care i-am respectat tocmai pentru că luptă în fiecare zi pentru viață. Pentru că sunt parte a unei profesii în care erorile nu se măsoară în rebuturi, ci în vieți omenești. Le-am apreciat mereu munca, pe care am considerat-o nobilă, nu doar plină de responsabilități și răspunderi. Știam că pentru această profesie îți trebuie chemare de la Dumnezeu, iar experiența pe care am trăit-o în spital mi-a reconfirmat lucrul acesta. Pentru că am văzut că cei care au această chemare se dăruiesc în totalitate nobilei cauze de a salva viețile bolnavilor. Necondiționat, fără nici un fel de rezerve.

Scriu aceste rânduri de pe un pat al Secției de Pneumologie din cadrul Spitalului Județean Suceava. Am Covid. La început, m-am izolat acasă, împreună cu soția, până când starea de sănătate a amândurora s-a înrăutățit și am fost nevoiți să ne internăm în spital. Nu doresc nimănui să ajungă în spital. Deși, Spitalul Județean Suceava numai spital nu se poate numi, dacă îl comparăm cu unitățile similare din țară. Aparatură modernă, totul pare nou, scos din cutie, curățenie ireproșabilă, igienă maximă. Cam ceea ce vedem prin filmele străine. Dar toate acestea ar fi nimic fără oameni. Fără acești oameni pe care mulți îi hulesc și îi condamnă zi de zi pentru toate relele din sistemul nostru de sănătate. Îi vezi, de fapt, nu îi vezi, îi simți din spatele acelor costume ca de astronaut. Le simți grija pe care o au față de bolnavi. Să nu te doară când îți fac injecția, să nu te deranjeze atingerea lor, căci uneori nici nu își mai simt degetele, pline de rănile provocate de mănușile pe care le poartă de dimineață până seară. Le simți căldura sufletească dincolo de cele două măști de protecție pe care le poartă fiecare, iar în privirea blândă, după geamul vizierei, aburit uneori, le vezi harul dat de Dumnezeu. 

Nu te simți bine. Ai febră, tușești, te doare capul, pieptul sau mușchii, te dor toate. Ei îți simt îngrijorarea și au răbdarea și puterea să se aplece asupra fiecărui bolnav: „Am fost și eu ca dvs. Am avut toate aceste stări. Nu mai puteam respira, aveam febră peste 40 de grade, nu puteam mânca, îmi era frig... Dar a trecut. Și va trece și la dvs. Să nu vă îndoiți!”

Și, Doamne, câtă putere îți dau aceste cuvinte!. Sunt 43 de persoane care lucrează la Pneumologie – nouă medici, 22 de asistenți și 12 infirmieri. Aproape toți au avut Covid, în perioada martie – aprilie. Știu ce înseamnă această boală. Știu prin ce treci. Știu cât suferi. Știu, pentru că au trecut și ei prin toate acestea. Iar asta nu îi face doar să empatizeze cu tine, ci le dă și înverșunarea de a se lupta și mai aprig cu acest virus.

Îi văd zi de zi, cum stau pe secție, între bolnavi, în picioare, de dimineața până seara. Și în fiecare zi mă întreb cum rezistă.

Și-au expus familiile în primăvară, le expun și acum. Dar o fac fără să ezite. Și cred că tocmai de aceea trebuie să înțelegem și să apreciem sacrificiul lor, toate sacrificiile  pe care le fac pentru a scoate din salva din ghearele morții pe cei infectați cu Covid.

Ca preot creștin ortodox, am susținut mereu respectarea măsurilor de protecție impuse de autorități și le-am transmis aceste lucruri și enoriașilor, în orice împrejurare am avut ocazia. Personal, am respectat măsurile de protecție și, totuși, m-am infectat. A fost, cu siguranță, o clipă de neatenție. De ce m-am infectat? Nu caut răspunsuri pământești, pentru că știu un lucru: așa a îngăduit milostivul Dumnezeu! A vrut să înțeleg mai bine această boală, să înțeleg mai bine chinurile prin care trece o persoană infectată cu Covid. Pentru că, așa, voi fi, cu siguranță, și mai convingător, prin puterea propriului exemplu, atunci când voi ruga oamenii să respecte măsurile de protecție și să nu ia în derâdere pericolul cauzat de acest virus.

Mulțumesc colectivului secției de Pneumologie din cadrul Spitalului Județean „Sf. Ioan cel Nou” Suceava, corp medical format din medici, asistenți medicali, infirmieri, îngrijitori, pentru dăruirea pe care o dovedesc în lupta cu SARS-CoV-2, lucrând în condiții deosebit de grele, cu un echipament de protecție care nu le permite să consume nici măcar un pahar de apă. În această situație, ei ar trebui prețuiți, imaginea lor să fie mediatizată în continuare, deoarece ei sunt adevărații eroi ai acestor vremuri pandemice!

Dumnezeu să le ajute!

Dumnezeu să ne ajute tuturor!

Preot  Dan Gheorghiță