Printează articolul
Trimite e-mail
Renumitul actor Vladimir Găitan, un nume mare al teatrului și cinematografiei românești, a plecat dintre noi marți, 10 noiembrie, la vârsta de 73 de ani.
Născut la 2 februarie 1947, la Suceava, Vladimir Găitan a debutat în cinematografie în 1969, la doar 22 de ani.
Aproape jumătate de veac a jucat pe scena marilor teatre din Romania, dar și în filme îndrăgite de publicul larg, fiind unul dintre cei mai apreciați actori români. În 2002, el a primit „Ordinul Național Serviciul Credincios, în grad de Cavaler”, pentru devotamentul și harul artistic.
Publicul îl cunoaște în special din pelicula „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, unde a avut rolul personajului Tudor Gheorghiu, despre care a și povestit, în urmă cu doi ani, când a revenit ca invitat la Colegiul Național Petru Rareș, unde a și învățat.
Vestea morții actorului Vladimir Găitan a fost dată de actorul Vlad Rădescu, într-o postare pe Facebook - „Vladimir Găitan a trecut dincolo și a lăsat teatrul și filmul românesc, pe noi toți, mult mai singuri… Condoleanțe familiei care trece prin momente atât de grele. Adio, Duțu!”.
Anul trecut, actorul sucevean spunea, pentru EVZ:
„Simt că sfârşitul îmi e aproape, de aceea nu vreau să ratez aniversarea teatrului, un eveniment de o asemenea anvergură. Iubesc acest teatru şi am fost ani de zile pe scena lui. Mă bucur că aici joacă şi fiica mea. Când am debutat a fost angajat şi un pompier, care la o primă repetiţie s-a urcat pe scenă şi i-a luat ţigara din gură unui coleg. A fost imediat dat afară că a îndrăznit aşa ceva. Mă bucur că am jucat ani de zile în piese importante pe scena teatrului şi că nu am fost uitat”.
Spectacolele și filmele în care a jucat Vladimir Găitan
Vladimir Găitan a absolvit în 1970 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică – secţia Actorie, clasa profesorilor George Carabin şi Elena Negreanu. A debutat în cinematografie în 1969, graţie filmului „Reconstituirea“ (regia Lucian Pintilie), în care a jucat alături de George Mihăiţă, colegul său de la Teatrul de Comedie.
Şi-a construit cariera teatrală la Teatrul de Comedie şi la Nottara, unde a interpretat numeroase personaje în piese de succes. Pe scena Teatrului de Comedie a jucat în „Mutter Courage“, „Trei surori“, „Turnul de fildeş“ sau „Poker“, ''Amphitrion'' de Moliere, ''Fuga'' de Mihail Burgakov, ''Anna Karenina'' de L.N. Tolstoi, ''...escu'' de Tudor Muşatescu, ''Poker'' de Adrian Lustig, ''Soare pentru doi'' de Pierre Sauvil, ''Revizorul'' de N.V. Gogol, ''Pescăruşul'' de A.P. Cehov. A fost director al Teatrului de Comedie din Bucureşti (1994-1996).
La Nottara a putut fi urmărit în „Întâlnire la Sunles“, „Îngeri în America“ sau „Război şi pace“.
În 2001 a devenit director al Teatrului ''Nottara'' (13 februarie-20 iunie).
Pe lângă activitatea teatrală, celebrul actor are şi o impresionantă carieră cinematografică, făcând parte din distribuţia unora dintre cele mai apreciate filme româneşti.
A debutat în cinematografie în 1969, în perioada studenţiei, în filmul ''Reconstituirea'', în regia lui Lucian Pintilie. Au urmat roluri în filme precum ''Căldura'', regia Şerban Creangă (1969), ''Puterea şi adevărul'', regia Manole Marcus (1971), ''Săgeata căpitanului Ion", regia Aurel Miheles (1972), ''Ceaţa'', regia Vladimir Popescu-Doreanu (1973), ''Pe aici nu se trece!'', regia Doru Năstase (1975), ''Din nou împreună'', regia George Cornea (1978), ''Năpasta'', regia Alexa Visarion (1982), ''Zbor periculos'', regia Francisc Munteanu (1984), ''Omul cu cercel de aur'', regia Joachim Hassler (1984), ''Întunecare'', regia Alexandru Tatos (1985), ''Racolarea'', regia George Cornea (1985), ''Secretul lui Nemesis'', regia Geo Saizescu (1986), ''Omul zilei'', regia Dan Piţa (1997), ''Musafirul de duminică'' de Petre Ispas, regia Nae Cosmescu (1979), ''Roberta'', regia Valentin Hotea (2000), ''Detectiv fără voie'', regia Silviu Jicman (2002).
O colaborare îndelungată a avut cu regizorul Sergiu Nicolaescu, acesta distribuindu-l în foarte multe dintre filmele realizate: '''Zile fierbinţi'' (1975), ''Accident'' (1976), ''Pentru patrie'' (1977), ''Ultima noapte de dragoste'' (1979), ''Duelul'' (1981), ''Întâlnirea'' (1982), ''Wilhelm Cuceritorul'', co-producţie franco-română (1982), ''Noi, cei din linia întâi'' (1985), ''Francois Villon - poetul vagabond'' (1987), ''Mircea'' (1988), ''Coroana de foc (1990), ''Oglinda - Începutul adevărului'' (1993), ''15'' (2005), ''Goldberg - Supravieţuitorul'' (2008), ''Poker'' (2010).
De asemenea, a jucat în serialele şi telenovelele româneşti ''Roberta'', ''Căsătorie imposibilă'', ''Daria, iubirea mea'', ''Cu un pas înainte'', ''Inimă de ţigan'', ''State de România - Student la Sorbona''.
Cel mai greu rol, cel de părinte
Viața sa de dincolo de scenă sau ecrane a fost marcată de drama copiilor pe care i-a dorit și nu îi putea avea.
„Mi-am dorit foarte mult copii. Când am hotărât să facem copii, am avut un necaz foarte mare. Soţia a avut probleme grave de sănătate. Şi-am pierdut şapte copii – şapte sarcini, în diverse etape, chiar şi copil născut.Am fost anchetat de Securitate cum nu doresc duşmanilor. Am trăit un coşmar. Iar când a apărut fiul meu, Alexandru, preţul a fost extraordinar: soţia mea nu s-a mişcat din pat. Mi-am dorit atât de mult copii încât n-am conceput să fiu un tată sever”, a declarat actorul.
Până la urmă, destinul a fost bun cu actorul și cu soția lui Tunde Găitan, cei doi având un băiat și o fată.
În 2007, la împlinirea vârstei de 60 de ani, Vladimir Găitan a jucat, alături de fiica sa, Gloria, pe scena Teatrului de Comedie, în ''Soare pentru doi'', spectacolul de debut al acesteia.
Tatăl şi fiica au fost pentru prima dată împreună pe o scenă profesionistă, jucând rolurile de tată şi, respectiv, fiică.
Vladimir Găitan s-a luptat timp de 30 de ani cu un cancer limfatic, în ciuda problemelor de sănătate fiind foarte activ în carieră sa de actor.
