Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Ce fac “PiSiCi”-le în Cetate? Spectacol! Cel mai muzical spectacol al teatrului sucevean “Matei Vișniec”, primit întotdeauna cu mare încântare de către public, indiferent unde are loc, a ajuns într-o nouă locație inedită, după schimbările impuse de pandemie.
După ce au aterizat pe acoperișul clădirii teatrului, luna trecută, “PiSiCi”-le au luat cu asalt Cetatea de Scaun Suceava. Și le-a reușit, cu sprijinul Primăriei Suceava, care susține financiar organizarea de spectacole în aer liber, cu acces gratuit publicului, dar și a Muzeului Național a Bucovinei, care a pus la dispoziție Cetatea, fără a impune nici măcar plata taxei de vizitare celor care au venit să vadă spectacolul. Un fel de moca 2 în 1, să fie savurat de toată lumea.
Reprezentația renumitului spectacol-concert “PiSiCi”, pus la cale de Trupa “Fără Zahăr”, pe versurile lor și în regia lui Bobo Burlăciuanu, a avut loc în curtea interioară a Cetății de Scaun, unde a fost amenajată o mică scenă, restul spațiului fiind oferit cu generozitate spectatorilor, care au avut la dispoziție scaune, asezate la distanță unele de altele, încât să fie respectate condițiile de siguranță pentru prevenirea răspândirii virusului.
Cu zâmbetul pe buze (deși ascuns de mască), spectatorii au făcut cunoștință cu Andrei motanul călător (Horia Butnaru), Monica fantomâța (Cristina Florea), Dumnezeu și mai ales cu Alioșa “criminalul cu șacoșa” (Cătălin Ștefan Mîndru), Câinele Vasile, Supereroul (Cosmin Panaite), dar și cu “baba de la doi” ori cu Cami, adolescenta (Clara Popadiuc), o parte din personajele interpretate cu măiestrie de actorii teatrului sucevean.
“PiSiCi” în Cetate s-a dovedit a fi o combinație inedită - o joacă muzicală în care câteva pisici își deapănă poveștile, cu mult umor și sensibilitate în același timp, într-un cadru spectaculos, încărcat de istorie și povești scrise și nescrise.
La fel ca și la celelalte reprezentanții, purtarea măștilor de protecție a fost obligatorie, iar oamenii, veniți să se bucure de teatru, cultură, într-o perioadă când a devenit ceva atât de rar, au respectat-o întocmai.
