Scrisoarea României către suceveni și președintele țării

În mediul on line circulă un text extrem de emoționant, anonim, semnat „România”. Deși nu știm cine este autorul acestei scrisori, dar deoarece împărtășim întru totul cele scrise, publicăm integral acest mesaj:

„Domnule Președinte Klaus Iohannis,

Cu tot respectul cuvenit unui președinte, mai ales unui lider politic ce are la bază pregătirea de profesor, vă întreb: credeți că gestul dumneavoastră de a ridica medalia de onoare, prin retragerea Ordinului Sanitar în grad de Cavaler acordat Spitalului de Urgențe din Suceava, în contextul excaladării dramatice a epidemiei COVID-19, este cel mai moral și mai motivant pentru toată comunitatea medicală din România?

Nu trebuie să fii doctor în istorie ca să realizezi că a degrada în mijlocul bătăliei pe soldații în uniforme albe – ce astăzi luptă în cel mai mare focar infectat cu coronavirus din țara noastră – poate influența moralul oamenilor, ducând la scăderea drastică a respectului de sine, pentru că gestul dumneavoastră – iertați-mă că vă opresc și vă spun asta – seamănă cu gestul unui copil supărat, care și-a strâns jucăriile și a plecat acasă, e un gest pripit, amar, nervos și imatur, în condițiile în care lupta medicilor rămași pe baricade în spital continuă și acum, chiar și după ce ați luat decizia degradării lor publice. Ați aruncat o palmă nu doar asupra lor, ci indirect asupra întregului corp medical din România.

Dacă vor mai fi situații dramatice în țară, veți lua medaliile acordate în timp de pace și toate titlurile pe care oamenii le-au obținut prin munca și studiul de atâția ani, veți lua la rând toate spitalele în care cadrele medicale, luate de val, și-au dat demisia, deși în condițiile prezente acesta este un act ce seamănă a dezertare, veți fi un comandant al cărui unic discurs este de a smulge tresele și a-și retrograda regimentele, ofițerii, soldații și aliații și a coborî în bernă steagul luptei doar pentru că nu au  mai putut gestiona situația singuri și au avut nevoie de omenescul ....ajutor?

S.O.S România

La Suceava e un dezastru umanitar. E momentul să fim solidari cu aceștia, e momentul să fim cu adevărat solidari cu tot personalul care lucrează în toate spitalele românești. Acum! și să nu ne dezicem de nimeni în acest moment. Căci gestul dumneavoastră este ofensator și lipsit de moralitate...sunteți ca pregătire profesor: ce impact are a umili un elev în fața clasei, în văzul tuturor? O prăbușire a stimei de sine la nivelul gropii marianelor, într-un ocean de deznădejde, dincolo de asediul bolii, e umilința de a te numi în văzul tuturor incompetent...în spitalele italiene nu s-a recurs la retrogradarea nimănui, s-au adus specialiști și din altă parte. Și pe front, se cereau întăriri...și li se dădeau întăriri când vedeau că pierd lupta, nu li se smulgea coroana și arma iar ofițerul să fie degradat la gradul de soldat.

De la Suceava nu a dezertat nimeni, au rămas acolo, suferind împreună, medici și pacienți, și medicii pot greși, pot deveni pacienți, și militarii pot greși, și profesorii, și președinții, dar le-ați luat nu doar medalia, decorația acordată, ci le-ați luat onoarea. Presiunea mediatică, modul în care presa prezintă galopant cifre, megalopatia știrilor cu interes vădit a stârni oroare, înfricoșând populația, familiile medicilor care îi așteaptă acasă.

În acest moment, în care dumneavoastră – ca un boier – ați scuipat în obrazul de răzeș, de moș Ion Roată al celor de la Suceava, iată Biserica a donat aparatură și teste și mâncare și o vorbă bună care a încălzit sufletele celor care gem dincolo de poarta de intrare a spitalului și nu le-a reproșat nimic. Biserica Română a știut și știe să le fie mamă tuturor celor care au lovit în ea.

E timpul să fim oameni, și să dovedim în primul rând că avem înțelepciune și nu ne spălăm pe mâini de responsabilitatea ce ne revine, aruncând pisica moartă peste gard. Medicii nu sunt singurii responsabili, și cu ridicarea decorației nu ați rezolvat nimic decât ați devenit pentru moment ridicol. Nu ridicarea decorației e soluția, ci trimiterea unor specialiști în medicină de urgență, epidemiologi și specialiști în dezastre, echipamente, medicamente, consilieri psihologici, terapeuți. Să lăsăm aceste gesturi de leșin  moral și de dispreț infinit prin retrogradarea rapidă a oamenilor, competența lor nu se reduce doar la acest episod. Destinul uman e mai complex de atât, oamenii au dreptul la reabilitare, la susținere, la protecție, la un cuvânt de îmbărbătare.  Oamenii nu sunt mănuși de unică folosință pe care le aruncăm după ce le-am folosit.

S-au mai pierdut bătălii, dar s-a câștigat războiul.

S-au făcut greșeli de strategie pe fond emoțional, de oboseală, de nesomn, de grija copiilor rămași acasă, în izolare, de teama că nu vor supraviețui. Și medicii sunt oameni, dar cu adevărat ei nu mor niciodată. Nici ei, nici profesorii. Trăiesc prin generațiile pe care le-au format, prin viețile salvate, chiar dacă au avut și scăpări.

Acum o lună vă pregăteați pentru campanie și alegeri anticipate, deși la orizont se profilau norii negri ai pandemiei chinezești. Aveți niște generali remarcabili la DSU care nu s-au grăbit să dezonoreze pe nimeni, ei știu cu adevărat – medici fiind unii, și specialiști în dezastre – că spiritul de echipă  e totul.

Că solidaritatea și căldura umană susțin imunitatea. Le-ați zdrobit imunitatea în acest moment, iar gestul a fost însușit și de fondul psihologic al altor medici, din alte unități spitalicești din țară.

Iarna nu-i ca vara spunea cineva...nici războiul nu-i ca pacea. La Suceava, medicii au luptat cu ce au avut.

Prin gestul dumneavoastră ați dat dovadă nu de bărbăție sau de eroism, ci de infatuare, de detașare emoțională completă. I-ați abandonat moral. I-ați condamnat în pripă, necercetându-i sufletește cu căldura unui părinte, căci...spuneți-mi, ce altceva e un președinte pentru cetățenii săi?

Suceava e un oraș special...Putna, Voroneț, Sucevița, Moldovița, Cămârzani, Hagigadar, Bogdana, Slatina sunt afluenții care varsă speranță în fluviul unei mari dureri...e adevărat, au demisionat din  orgoliu vor spune unii, din onoare vom spune noi, medicii din conducere și a preluat armata, dar, la Putna un voievod sfânt, oştean toata viața, Ștefan nu doarme...Nici la Rădăuți, sf Leontie, la Hagigadar e o părticică din mâna Sf Ioan Botezatorul.

La Suceava, un bătrân sihastru de 95 de ani, IPS Pimen a  slujit afară Liturghia, în condițiile carantinei, pe ninsoare. Ii înghețau mâinile pe Potir, dar se simțea cum îl încălzește Domnul...după Liturghie, Arhiepiscopia Sucevei a înzestrat spitalul cu donații pentru teste și aparatură.

Medicii din Suceava nu s-au ridicat la înălțimea exigențelor dumneavoastră, nici credincioșii ortodocși pe care i-ați numit fanatici religioși, deși printre ei au fost mulți care v-au votat, din moment ce sunteți președintele nostru. Noi v-am votat dar nu ca să ne puneți la colț, ci ca împreună să construim o țară, pe care am uitat că se numește România. Aștia suntem, soldații cu care defilați în spitale, școli, peste tot.

Nu va temeți, voi moldovenilor, unde e credință multă, e încercare multă. Mereu a fost un drum foarte lung dinspre București spre Moldova, a fost un dialog abrupt, ca și autostrăzile pe care le tot așteptăm și nu v-a retrogradat nimeni că nu le-ați construit, noi nu ne-am pierdut speranța că, în ciuda diferențelor, în momentele cheie, în momentele de cumpănă, de dezastru contează ceea ce ne apropie, comoara noastră comună, vie, tot ce e românesc în duh și în cuvânt și în faptă.

În bisericile ortodoxe, Sf Mare Mucenic Gheorghe luptă cu balaurul și-l biruie cu puterea lui Hristos, acum dragonul chinezesc a scuipat nu flăcări, ci miliarde de viruși...medicii sunt înfrigurați, dragii de ei, dar fiecare e dublat de un înger. Suceava e în inimile noastre, în pâinea fierbinte a lacrimilor noastre. Suceava e a lui Ștefan, iar Ștefan a fost ostașul credincios al lui Hristos...pretutindeni sunt bisericile lui ca niște degetare de lumină, borne de hotar ale biruinței asupra răului, 47 de victorii, 47 de victorii...cu sânge au fost si acelea, dar a biruit nu prin sine, ci cu ajutorul lui Dumnezeu! Stefan voievodul nostru, al Moldovei, n-a dat țara nimeni, cu atât mai mult nu o va lăsa unui virus. A luptat și când avea piciorul cangrenat, o singură dată a vrut să fugă rănit având oastea zdrobită și...mumă-sa nu l-a primit în cetate...Ce femeie! Leoaica...,,du - te la oștire, pentru țară mori și-ți va fi mormântul încoronat cu flori''. La Neamț, românii aduși din pribegia prin lume, sunt în carantină în casele de pelerine ale bisericii, peste tot preoții și păstorii lor ajută, pun umărul tăcut, PF Daniel, patriarhul nostru și-a donat salarul, iar BOR a donat altarelor medicale 1 milion de euro. La Constanța, IPS Teodosie a mers în fața locațiilor cu cei aflați în carantină și a citit rugăciuni pentru sănătatea lor și oamenii l-au aplaudat de la balcoane. Pentru că medicii, chiar dacă li s-a ridicat ordinul sanitar de Cavaler, rămân nobili, și în cenușă ei rămân cavaleri. Cavaleri ai suferinței.

 Undeva, în București, ieri, o tânără polițistă ce verifica traficul, văzând că șoferul e un medic ieșit din gardă, l-a salutat imediat cu respectul unui superior militar. Și prin el, a adus un omagiu ostășesc, o floare de recunoștință tuturor celor care sunt medici și luptă azi în România cu flagelul. Tuturor celor care și-n somn sunt conectați de verbul ,,a salva” o viață, mici și mari, novici și înțelepți. Cât trăiește, omul învață. Mai ales din propriile greșeli. Împreună vom fi mai puternici.

Suceava, rezistă! Te iubim!
Semnat, România