O tânără din municipiul Suceava, însărcinată în luna a noua, ne-a transmis un mesaj, strigându-şi disperarea că urmează să nască într-o lume în care dictează nesiguranţa şi spaima generate de pandemia de coronavirus, Spitalul „Sfântul Ioan cel Nou” fiind în centrul problemei: “M-am gândit să scriu câteva rânduri pentru că mă simt datoare pentru viaţa ce o port în pântece. Vreau să ştiu că am făcut măcar minimul din ce puteam să fac pentru ca acest copil ce urmează să îl nasc peste o săptămână (sau cine ştie, poate câteva ore) să se nască în siguranţă, în nişte condiţii decente. Am avut un început de sarcină cu multe greutăţi, riscuri şi recomandări de avort din partea medicilor. Am decis să păstrez sarcina şi să îmi asum până la capăt darul de la Dumnezeu. Astăzi, cum nu credeam că mai este posibil, am trecut cu bine de cea mai mare parte din riscuri şi ne lovim de o problemă de neimaginat, nu avem un loc sigur şi protejat unde să putem să dăm viaţă celui mai curajos prunc, primul nostru prunc.
Îmi vine să strig după ajutor, să atrag atenţia asupra acestei probleme, însă acum toţi sunt ocupaţi cu alte griji. Toate instituţiile statului se concentrează cum să organizeze spitalele pentru COVID-19. Deosebit de important, nimic de zis, de o importanţă existenţială aş putea spune, însă VĂ ROG, nu uitaţi că viaţa merge înainte şi noi mămicile nu putem pune pe stop derularea sarcinii până la încetarea acestui fenomen. Toată lumea trebuie pusă la adăpost de acest nenorocit de virus, dar oare mamele trebuie lăsate de izbelişte să nască pe unde apucă? Nu este normal şi cât se poate de firesc oare să avem grijă de generaţiile viitoare, mai ales în contextul acesta în care mor atâţia oameni?
M-aş simţi, vă spun sincer, de un milion de ori mai în siguranţă să nasc acasă, aici unde mi-am petrecut ultimele 2 săptămâni, având contact cu lumea de afară doar prin soţul meu. Dar cum aş putea eu face asta, când acea micuţă şi firavă fiinţă trebuie controlată din cap până în picioare după ce vine pe lume. Am nevoie să nasc într-un loc sigur, cu medicii care m-au supravegheat pe parcursul sarcinii şi care ştiu cum să intervină în caz de orice eventualitate. Poate cer prea mult, dar gândiţi-vă că toată drama asta cu Covid-19 se va termina, într-o bună zi va lua sfârşit, şi atunci copiii noştri vor lua locul celor ce nu mai sunt şi ne vor însenina zilele. Vă rog, să nu rămânem şi fără bătrâni, şi fără copii...
Vă rog, în numele tuturor femeilor ce aşteaptă un copil, să găsiţi soluţii reale şi sigure pentru Maternitatea din Suceava!!!!! Dacă într-o oră corpul meu mă anunţă că urmează să dau naştere, vă spun cu sinceritate, că nu ştiu ce urmează să fac... eu nu ştiu unde voi naşte şi dacă este cineva care să mă asiste la naştere, cineva sănătos şi responsabil.
Eu m-am protejat, am avut grijă de mine şi de bebeluşul meu, dar vedeţi bine, oamenii reacţionează în virtutea ignoranţei, a egoismului, a iresponsabilităţii. În acest moment suntem lipsite de apărare, suntem vulnerabile, vă rugăm să vă plecaţi atenţia şi asupra noastră. Copiii noştri vă vor fi recunoscători...
O mamă îngrijorată...”