Profesor univ. dr. Gheorghe C. Moldoveanu – un reper pentru învăţământul filologic sucevean

Se poate spune fără a greşi că unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai îndrăgiţi profesori pe care i-a avut învăţământul academic din Suceava a fost domnul profesor univ. dr. Gheorghe C. Moldoveanu.

Personalitate plurivalentă, de excepţie, profesorul Gheorghe C. Moldoveanu s-a născut la 1 octombrie 1937, în judeţul Vrancea, din părinţii Constantin şi Ecaterina Moldoveanu. A urmat şcoala gimnazială în comuna natală, liceul în Focşani, iar în anul 1962 a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, specializarea Limba şi literatura română, începându-şi imediat cariera didactică la Catedra de limba şi literatura română a Facultăţii de Filologie de la Institutul Pedagogic din Galaţi, unde a fost, pe rând, şef de cabinet, asistent şi lector universitar. Din 1974, Facultatea de Filologie din Galaţi nu a mai şcolarizat pentru specializarea Limba şi literatura română, iar profesorii Facultăţii au plecat să predea în învăţământul preuniversitar. După ce a predat câţiva ani la Liceul de Filologie-Istorie din Galaţi şi la Liceul Pedagogic „Costache Negri“ din oraşul de pe malul Dunării, în 1991, profesorul Gheorghe C. Moldoveanu a fost invitat în Bucovina de fostul său coleg de grupă, profesorul Mihai Iordache, să ţină cursuri la Facultatea de Litere, unde a devenit, prin concurs, în 1992, conferenţiar titular al cursurilor de Limba română contemporană (fonetică-fonologie, ortografie, lexicologie) şi Dialectologie, cărora li s-au adăugat apoi altele: Istoria limbii române, Toponimie românească, Antroponimie românească, Evoluţia ortografiei române, fiind nu numai unul dintre cei mai îndrăgiţi dascăli ai Facultăţii, ci fiind un întemeietor în adevăratul sens al cuvântului, pentru că, împreună cu regretatul Mihai Iordache, a reînnodat firul tradiţiei filologice în Universitatea suceveană, şcoală al cărei prim rector a fost istoricul şi criticul literar Constantin Ciopraga. Numele acestei mari personalităţi ieşene care a girat învăţământul superior de la Suceava obliga şcoala filologică din Universitatea „Ştefan cel Mare” să continue la un nivel înalt tradiţia deschisă în 1963, la înfiinţarea instituţiei. A slujit cu multă dăruire şcoala filologică suceveană până în 2005, anul pensionării Domniei Sale.

Profesorul Gheorghe Moldoveanu a fost foarte îndrăgit de discipoli, dar a fost şi un profesor exigent, exigent întâi cu sine însuşi, acesta fiind cu siguranţă şi unul dintre secretele reuşitei Domniei Sale la catedră. Şi-a iubit elevii şi studenţii, a ştiut să aibă încredere în ei, să îi preţuiască, să şi-i apropie, dar nu prin metode care să le lase impresia că învăţătura este un lucru facil, ci într-un mod care să-i responsabilizeze pentru a fi, la rândul lor, „sămădăi” faţă de destinul limbii române. De aceea, profesorul Gheorghe Moldoveanu a ştiut să cultive grija adevărată pentru cuvântul rostit sau scris, o grijă pe care nu ar trebui să o aibă numai dascălul de limba română, ci orice vorbitor, căci „omului i-a fost dat cuvântul”, iar cuvântul, ne spune Al. Vlahuţă „Aprinde-n inimi ură sau iubire, / De moarte, de viaţă-i dătător, / Şi neamuri poate-mpinge la pieire, / Cum poate-aduce mântuirea lor”.

Profesorul Gheorghe Moldoveanu are nu numai o bogată activitate didactică, ci şi o activitate ştiinţifică reprezentativă, concretizată în peste 150 de studii şi articole şi în 15 volume de autor, care acoperă o problematică extrem de vastă din domeniul lingvisticii româneşti: limba română contemporană, toponimia şi onomastica, istoria limbii române, dar şi din sfera mai largă a culturii române. Acestea s-au bucurat de numeroase cronici, recenzii, citări, semn al interesului pe care l-au trezit în rândul colegilor de breaslă. Aşadar, profesorul este deopotrivă om de ştiinţă, şi, nu în ultimul rând, scriitor.

În noiembrie 1978 Gheorghe Moldoveanu a obţinut titlul de doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti, cu teza Toponimia din bazinul Milcovului, judeţul Vrancea, sub coordonarea acad. I. Coteanu, teza fiind publicată ulterior sub titlul Nume de locuri din Valea Milcovului, Editura Neuron, Focşani, 1996. Bucovinei care l-a adoptat nu i-a rămas dator nici în plan ştiinţific, pentru că în anul 1998 a apărut volumul Limba română în Bucovina. Statutul socio-cultural şi politic, Editura A92, Iaşi, lucrare care a obţinut Premiul Fundaţiei Culturale a Bucovinei pe anul 1998. În 1999 a urmat un prim volum din Crîmpeie de limbă română, Editura Bucovina viitoare, Suceava, căruia i s-a adăugat în 2018, la Editura PIM din Iaşi, al doilea volum. Domeniului ortografiei i-a dedicat două lucrări, una în 2000, o privire istorică asupra ortografiei limbii române, la Editura Universităţii Suceava, urmată de Principii de scriere românească(în colaborare), la Editura PIM, Iaşi, în 2006. Istoria limbii române s-a bucurat de atenţia Domniei Sale, interesul faţă de problemele extrem de ispititoare, dar şi extrem de dificile ale acestui domeniu concretizându-se în două cărţi: Istoria limbii române. Partea I. Latina, la Editura Universităţii Suceava, 2001 şi Evoluţia limbii române. De la origini până în secolul al XV-lea, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2015 (în colaborare). Invitat să ţină două conferinţe la Academia Română, Domnia Sa a ales să vorbească tot despre Bucovina: Bucovina: onomastică şi istorie, publicată la Editura Academiei Române, în 2002, şi Aron Pumnul – contribuţii la dezvoltarea limbii şi culturii româneşti din Bucovina, tipărită la Editura Academiei Române, în 2007. A urmat în 2013 volumul A fi naţional sau a nu fi, la Editura PIM, Iaşi, în 2013 şi, în acelaşi an, la Editura Academiei Române, s-a tipărit Dicţionarul limbajului poetic al lui Octavian Goga, un exerciţiu de pasiune şi de tenacitate, o lucrare de înaltă ţinută ştiinţifică, ce i-a adus autorului şi cel mai prestigios premiu care se acordă în cultura noastră, Premiul Bogdan Petriceicu Hasdeu al Academiei Române în anul 2015.

Pentru întreaga activitate didactică şi ştiinţifică a fost distins cu numeroase premii şi diplome: Profesor evidenţiat; Medalia de Aur a Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava; Diplomă de excelenţă a Asociaţiunii pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, Despărţământul „Mihail Kogălniceanu“ Iaşi;Diploma de Onoare „UNIREA 150”, Diploma de excelenţă şi Medalia „150 de ani de existenţă a Colegiului Naţional Unirea” din Focşani;cetăţean de onoare al comunei Câmpineanca; Premiul Academiei Române, în anul 2015.

A vorbi despre profesorul Gheorghe C. Moldoveanu înseamnă a evoca o personalitate copleşitoare, care a lăsat urme adânci în inimile tuturor celor l-au cunoscut. Spiritul analitic, enciclopedic, firea dinamică, umorul subtil, savoarea discursului plin de tâlcuri şi de înţelepciune, îngăduinţa şi blândeţea faţă de ceilalţi, bunătatea, chipul senin, blând şi binevoitor sunt doar câteva trăsături pe care le-au apreciat toţi aceia care au avut privilegiul de a-l cunoaşte.

A plecat aseară (21 ianuarie 2020), discret, foarte discret, gândindu-se, poate, să nu ne tulbure sau măcar să nu ne tulbure prea tare. Şi totuşi plecarea Domniei Sale a căzut ca un trăsnet asupra comunităţii academice sucevene. Toţi cei care l-au cunoscut, l-au preţuit şi l-au iubit, toţi aceia care s-au bucurat de prietenia Domniei Sale se pot considera, pe bună dreptate, privilegiaţi.

Drum bun spre Cer, Domnule Profesor! Poate că şi îngerii au nevoie de puţină gramatică.

Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării, Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava