Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Luni, 19 noiembrie, a încetat din viață Teodor Hrimiuc, profesor de fizică al Colegiului Național Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc din 1970 și până în 2012 şi manager timp de 26 ani.
Profesorul Teodor Neculai Hrimiuc s-a născut și a copilărit în Iași. Studiile gimnaziale și liceale le-a desfășurat la Vatra Dornei, iar cele superioare în cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași. În anul 1970 vine la Câmpulung, fiind repartizat ca magister la Liceul Militar „Ștefan cel Mare”. Timp de șaisprezece ani s-a găsit ancorat în cadrul procesului de instruire și educare din liceu, iar în anul 1986 a fost promovat în funcția de director-adjunct, devenind astfel cel mai longeviv director din istoria colegiului.
Redăm în continuare un pasaj in memoriam semnat de prof. Făgel Proboteanu.
„Ziua de luni, 19 noiembrie 2018, a adus o veste tristă în comunitatea Câmpulungului din Bucovina: vocea profesorului Teodor Hrimiuc, Tudor pentru apropiați, a tăcut, plecând spre stele, lăsând un gol imens în sufletele noastre. Figura sa impunătoare, nobleţea şi aristrocraţia gesturilor, ochii vii şi pătrunzători, zâmbetul, umorul care venea dintr-o inteligenţă ascuţită vor rămâne încrustate în basorelieful memoriei colective. Este greu să vorbim la timpul trecut despre colegul nostru pe care l-a învins boala şi a plecat dintre noi nefiresc de brusc. De câteva zile, suntem mai altfel, mai săraci fără el.
Era unic în modul de a-și pune în valoare colegii și prietenii, de a te face să te simți important în preajma sa. Nimic nu-l va putea înlocui pe omul Teodor Hrimiuc. Realizările lui ca profesor, soț și tată, i-au dat o aură binecuvântată. A știut să comunice deschis cu generațiile, aparținând aceleiași familii spirituale, fiind un reper moral pentru a demonstra că în toate împrejurările a fiinţat cu demnitate.
Investit cu o vitalitate fãrã vârstă, era un inamic al imposturii, bun cunoscător al firii omeneşti. Nu era simplu să pătrunzi în sufletul său, poate de aceea uneori nu era înțeles, dar era un om bun si drept. Ne va lipsi.
Viaţa l-a recompensat cu un mod nobil de a fi în societate şi în taina sufletului său, impresionând prin seriozitatea organizării timpului pus în slujba cadeţilor.
Era atent când îndrepta, prudent când îndruma, binevoitor când întreba, amabil când sfătuia, răbdător când asculta, generos când era solicitat, riguros în toate, exigent în evaluare...
Şi-a iubit elevii ca un părinte, pătrunzând în sufletul lor cu discreţia omului înţelept şi iscusit. Îi fascina cu multitudinea informaţiilor şi tactul pedagogic, cu glasul, cu vorbele şi cu gesturile sale tipice, cu fineţea umorului.
Prin spiritul său bogat, deschis, autentic, responsabil şi, mai ales, generos a exercitat asupra lor o puternică influenţă formativă, i-a pregătit pentru viaţă.
Era un adevărat mentor pentru zeci de generații cărora le-a îndrumat pașii, atât în calitate de profesor, cât și în calitate de director adjunct al liceului militar. A fost respectat pentru harul, dăruirea și pasiunea în misiunea sa de cadru didactic.
Dragostea şi bunătatea omului Teodor Hrimiuc ne fac să ridicăm ochii spre cer într-o pioasă rugăciune pentru un suflet ce lasă un gol uriaş. Nouă ne rămâne doar să-i aşternem epitaful recunoştinţei pe lespedea mormântului, care îl va străjui până la învierea cea de obşte, pentru modul său de a fi UN OM ÎNTRE OAMENI.”
Colectivul Colegiului Naţional Militar „Ştefan cel Mare” regretă trecerea la cele veşnice a domnului HRIMIUC TEODOR. Amintirea sa va rămâne veșnic în memoria noastră și suntem convinși că îngerii vor învăța din greu fizică.
