„Risc pe cont propriu”

Poetul Mihai Sultana Vicol a scos recent de sub tipar, la Editura „Opera Magna” Iaşi, cea de-a 11-a sa carte de versuri intitulată „Risc pe cont propriu”.

Permanent revoltatul Mihai Sultana Vicol reuneşte în această carte 54 de poeme acide, care scanează realitatea social-politică românească, şi 12 poezii „de arhivă”, prezentate sub genericul „Versuri dintr-un caiet liniat de matematică 1968-1971”.
Cartea, care are un dublu motto („Căci pământul e-un cadavru şi istoria necrolog” - Mihai Eminescu; „V-am spus că sunt un om periculos / Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă” - Adrian Păunescu), este ca o petardă care explodează în trepte după debutul profetic cu poezia „Vouă vă spun”.
„De teamă că vorba mea-i ca o secure / voi mă vreţi orb, mut şi surd // Mă vreţi bătut în piroane, răstignit...// Voi îmi vreţi pecetluită gura / Asemenea uşii zăvorâte”.
Urmează exploziile în trepte, de la „22 Decembrie 1989 - După 21 de ani” („Fără simbrie gâtul ni l-am vârât / în laţ şi avem libertatea de a ne / mişca cât e lungimea lui...”), la „Unor parlamentari” („Veni-va timpul, clipa dreptei judecăţi / pieri-va fala lor obraznică. Se va găsi / şi pentru ei o temniţă ca să plătească / tot ce au furat ca nişte tâlhari de rând”), până la „Jalbă către preşedintele ţării” („Domnule Preşedinte / Poporu-i ajuns la capătul răbdării / Şi-i pregătit în furia mâniei / Să vă măsoare gâtul cu frânghia”). 
Mihai Sultana Vicol, care şi-a destrămat biografia prin tranşeele din Transnistria, nu se mai teme de nimic. Îşi asumă orice „Risc pe cont propriu”.