Prim-vicepreşedintele Organizaţiei Judeţene a PD-L, senatorul Orest Onofrei, consideră că planul anticriză care va ajuta România să depăşească perioada de recesiune trebuie să vizeze stimularea celor care produc şi reducerea cheltuielilor cu cei care trăiesc pe seama celor care produc. În viziunea plastică a lui Onofrei, asta înseamnă investiţii publice „care duc la creşterea numărului celor care dau cu sapa şi reducerea cheltuielilor publice, adică a numărului celor care umblă cu mapa”. Senatorul democrat-liberal a spus că vechea expresie populară „doi cu sapa, trei cu mapa” s-a transformat în prezent în „doi cu sapa, cinci cu mapa” arătând astfel cât de gravă este situaţia în ţară. „În România, la 22 de milioane de locuitori există 4,5 milioane de salariaţi. Din aceştia, 2 milioane sunt salariaţi care lucrează în producţie, 1,5 milioane sunt bugetari şi 1 milion sunt salariaţi care vând sau intermediază ceea ce produc cei 2 milioane. 11 milioane din 22 milioane de oameni nu lucrează deloc, 6 milioane sunt copii, elevi, studenţi, 3 milioane desfăşoară activităţi agricole sau activităţi neimpozitate şi 2 milioane sunt muncitori care lucrează în străinătate. Cu alte cuvinte, în spatele unui salariat care produce sunt trei sunt pensionari şi şomeri, 3 întreţinuţi, un muncitor în străinătate, unul prins în activităţi neimpozabile, unul care vine, cumpără şi intermediază şi unul care lucrează să-l apere, să-l controleze, să-l trateze, să-l înveţe etc. Am putea spune că acea expresie populară, doi cu sapa, trei cu mapa s-a transformat în România în doi cu sapa, cinci cu mapa. Cam asta e situaţia. Bugetul României este format din veniturile produse de cei 2 milioane de muncitori şi de cei 2 milioane care lucrează în străinătate”, a explicat Onofrei. El a arătat că presiunile cele mai mari la buget vin dinspre „cei care nu produc şi care trăiesc pe seama celor care produc”, adică dinspre bugetari, „care sunt cei mai guralivi la ora actuală”.
(16 mar 2009, 18:15:05
Mai corect ar fi: doi cu sapa, cinci cu mapa si musai unul cu politica, pentru ca ce ne-am face noi fara politicieni ?