Vă amintiţi ce scriam sâmbătă, tot în această rubrică? Concentrat într-o singură idee, mesajul era că fără Mutu echipa naţională nu reprezintă nimic. Nu există. Confirmarea a venit dramatic exact pe înserat: e echipă de două leva, Bulgaria ne-a bătut cam fără să avem motive să cârâim cum o făceam de obicei. Adică terenul, arbitrii, brutalităţile, presiunea şi câte mai câte invenţii menite mereu să arate că suntem, o ştiţi şi p-asta, „singuri împotriva tuturor”! Ce i-a împiedicat pe ai noştri să joace? Ceea ce i-a împiedicat mereu: lenea, nesimţirea, mentalitatea de căcănar. Asta, ca s-o dăm pe mişto, aşa cum ne iau ei mai mereu. La o analiză lucidă, vedem că dincolo de cele de mai sus (absolut valabile) avem nişte surogate de fotbalişti, valoarea media a lor fiind cam de Liga a 2-a germană sau de Serie B din Italia. Însuşi faptul că echipa reuşeşte câte ceva doar atunci când e şi Mutu pe teren este înspăimântătoare. La urma urmei, care e valoarea reală a superstarului nostru? Este al vreun Platini, Maradona, Van Basten sau Ronaldinho, adică jucătorul capabil să rezolve absolut de unul singur un meci? Nici vorbă. Mutu este foarte bun, dar în nici un caz nu poate fi comparat cu nici unul din aceştia. Nici măcar cu Hagi. Îi lipsesc câteva clase. Şi totuşi, fără el echipa nu există. Înseamnă pur şi simplu că nivelul de ansamblu al Naţionalei este unul tare coborât. Hagi strălucea (aşa cum străluceşte Mutu) într-o echipă în care jucau Lăcătuş, Răducioiu, Ilie Dumitrescu, Gică Popescu, Dan Petrescu, Dorinel Munteanu, strălucitori şi ei. Ia vedeţi cine-i în jurul lui Mutu, că vă ia cu dureri de inimă: Nicoliţă, Ovidiu Petre, Dică, Niculae, Cociş! Brrr! Cine-s ăştia? În care echipă dintre celelalte 15 calificate credeţi că ar avea loc vreunul din ăştia? La olandezi, la turci, la englezi? Că de italieni, spanioli ori nemţi mai bine să nu pomenim! Peste toate, avem şi spectatorii potriviţi: suntem singura naţiune care în loc să omoare la turci, ca italienii, sau la italieni, ca englezii, noi ne omorâm între noi! Ba şi în deplasare, că nu le mai ajung Giuleştiul şi Groapa, au mutat linia frontului la Vidin şi Plevna, ca pe vremea lui Ştefan cel Mare! De fapt, aşa sunt şi băieţii ăia numai fibră: rămaşi cu creierul la nivel de Ev Mediu. Când îi auzi urlând „pe ei, pe ei, pe mama lor!” îţi vine să-i crezi nişte viteji, dar să se ia la bătaie între ei sub deviza „pe noi, pe noi, pe mama noastră!” este semn de cretinism în stare pură.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Pe noi, pe noi, pe mama noastră!.

Comentarii