Nu ştiu exact ce legătură ar putea fi între tipul de societate şi calitatea fotbalului practicat în anume ţară, însă este absolut evident că între ceea ce joacă echipele din fostul (?) lagăr comunist şi cele din restul Europei este o distanţă colosală. Şi parcă tot mai mare, pe an ce trece. Discrepanţa nu există de ieri, de alaltăieri, eventual de după 1989. înainte de anul revoluţiilor lucrurile stăteau exact la fel. Nu-mi amintesc să fi reuşit est-europenele să rupă gura târgului. Cele două izbânzi pe care mi le amintesc, a Stelei în Cupa Campionilor în 1986 şi a lui Dinamo Kiev în Cupa Cupelor (parcă în 1986) au fost două excepţii notabile dar care doar au confirmat regula. La fel ca şi parcursul lui ŢSKA Moscova, din vremuri mai noi. Pe fond, însă, decalajul este nu doar enorm ci, deocamdată cel puţin, şi insurmontabil. Cauzele? Habar n-am. Încerc însă să le depistez, bazându-mă pe ceea ce se vede la televizor. De pildă, la Steaua: jucători de mâna a doua, buni doar la „consum intern”, incapabili să facă faţă (fizic, tehnic, mental) competiţiilor de alt nivel decât cel submediocru în care au crescut de mici. Tot de mici, au fost prost hrăniţi (de se rup la orice atingere) şi prost educaţi – asta se vede mai ales când, în loc să lupte pentru minge, ei cad ca vaca în careu sau oriunde se desfăşoară faza. „Totul pleacă de la bani.” Afirmaţia ar sta în picioare dacă nu am şti că şi în Est sunt, slavă Domnului, destui miliardari. Dintre care, însă, majoritatea o cârmesc tot spre Vest. Există totuşi şi aici câte unul care pompează sume colosale în niscai echipe. La Şahtior, de exemplu. Ăla nu are psihozele naţionalist-cretine alei lui Gigi, conform cărora împiedicaţii noştri sunt mai buni decât împiedicaţii din import. Ăla şi-a tras totul din străinătăţuri: şi antrenor, şi jucători. Cu toate astea, nici Şahtior nu-i mult mai breaz decât Steaua. De ce oare? Că doar un singur jucător, italian (şi bun), câştigă cât toată Steaua noastră la un loc. O explicaţie ar fi aceea că nici la ei campionatul nu are valoare. Că se bat între ele, de vreo 15 ani, aceleaşi două echipe, Şahtior şi Dinamo Kiev. Nici ungurii, nici cehii ori polonezii, nu produc nimic la nivel de club. O fi vreo boală care le împiedică? O fi rămas ceva microb în aer de pe vremea comunismului?