Există un simţ, al bunului, parcă aşa îi zice, nu? Mureşan, preşedintele CFR-ului din Cluj, cel care ţipa cu şapte guri în mai toate etapele trecute că îl lucrează arbitrii pe unde îl prind, declară de data asta că nu îl interesează dacă a fost a fost ofsaid la golul înscris de Trică Rapidului! Ţin să precizez că am citit respectiva declaraţie defilând pe ecran la o emisiune “de profil”, deci am oarecari rezerve în preluarea ei fără distorsiuni. Dacă totuşi este în întregime veridică, atunci frizează nesimţirea. Comentariile ar fi de prisos. În afară de unul, ăla cu peştele care se împute de la cap.
Nu ştiu dacă Italia e un termen bun de comparaţie, având în vedere corupţia care există prin cizmă, poate că este totuşi, fiindcă până la urmă se mai lasă cu penalizări, cu retrogradări, suspendări sau excluderi din viaţa sportivă. Am amintit de italieni fiindcă acolo s-a întâmplat în ultima etapă un episod demn de a-l aduce în atenţia oamenilor din fotbalul nostru, presupunând că am beneficia de ea. Marea surpriză a rundei a fost victoria napoletanilor în faţa lui Juventus, scor 3-1. Povestea a pornit de la ultimul gol, realizat de Domizzi de la Napoli dintr-un penalty obţinut de Zalayeta, un ex. Problema este că acesta a simulat complet faultul cu pricina, aşa înţelegând el să se răzbune pe foştii colegi. Numai că acolo comisiile se autosesizează şi la aşa ceva şi iată că uruguayanului i se aplică rapid o suspendare de două etape. Însă interesantă este interpretarea simulării. Astfel, se poate accepta un moment de rătăcire, de cedare în faţa tentaţiei de a obţine un avantaj pentru echipă, dar nu se tolerează persistenţa în greşeală. Asta înseamnă că se speră într-o oarecare mustrare de conştiinţă din partea farsorului, adică acesta, după ce se ridică de la pământ, să meargă la arbitru şi să-i spună că n-a fost fault şi că trebuie să revină asupra deciziei! Comisia s-a prevalat şi de acest lucru pentru a justifica suspendarea lui Zalayeta. Cum a reacţionat conducerea clubului napoletan? Ei bine, a anunţat că nu va face nici un fel de recurs, acceptând astfel ambele greşeli, şi a jucătorului, şi a arbitrului. Deşi era atât de simplu să n-o intereseze...
"