Campionii europeni Ciprian Tudosă și Marius Cozmiuc au impresionat lumea cu palmele lor truditoare

Imaginea începutului de an în sportul românesc este oferită de sucevenii Ciprian Tudosă și Marius Cozmiuc, campioni europeni în exercițiu la canotaj, în proba de dublu rame. Fotografia postată de Ciprian pe Facebook, cu palmele lor sfâșiate și însângerate după un antrenament de 25 de kilometri pe apă, vorbește de la sine despre sacrificiu, dorința de autodepășire și duritatea extremă a acestui sport numit canotaj.

Aflați în cantonament în Italia încă de pe 7 decembrie cu lotul național al României, Ciprian Tudosă și Marius Cozmiuc trag tare la antrenamente pentru a-și îndeplini marele vis, o medalie la Jocurile Olimpice de la Tokyo, cea mai tare competiție de pe mapamond, până la startul căreia au rămas mai puțin de 200 de zile. Vor rămâne în Italia, pe lacul Piediluco, timp de patru luni, până în luna aprilie.

Ciprian a relatat pentru Gazeta Sporturilor că de fiecare dată când reîncepe pregătirea, după o perioadă mai lungă de pauză, se întâmplă la fel cu palmele lor.

„E de la rame, unde folosești ambele mâini, față de vâsle, unde tragi numai cu una. Pielea își pierde rigiditatea, vechile bătături se rup, iar sub ele se fac bășici noi, care se sparg și așa apar crăpăturile și zonele cu carne vie. E normal, pielea se usucă, se rupe, cu cât tragi mai tare la rame. Durează cam o lună până când noile bătături se închid și nu mai avem dureri. Pielea palmelor se întărește, dispar rănile, dar numai așa ne putem vindeca, vâslind. Dacă am face pauză câteva zile, ar însemna să o luăm de la capăt”. 

Tot el explică și de ce nu pot purta mănuși nici la antrenamente: „Am încercat, dar nu ne ajută deloc. Dacă pui mănuși, nu mai simți bine mânerul ramelor. Îți alunecă mâinile, nu mai poți trage la intensitate maximă. Ne mai punem bandaje pe zonele crăpate, dar și ele se desprind după câteva minute de vâslit. Mănuși folosim doar la sala de forță, ca să putem apuca halterele”. 

În continuare Ciprian a povestit pentru gsp.ro cum arată o zi din cantonamentul din Italia.

„După micul dejun e primul antrenament, pe apă. Când pui mâna pe rame, atunci e cel mai dureros. Ne dăm cu alifii, ne mai pansăm seara, dar a doua zi, când strângi mânerul ramei, îți dai seama că e cam degeaba, doare rău. După vreo 4-5 kilometri e parcă mai bine, începi să te mai obișnuiești. La duș, însă, după antrenamente, e cel mai rău. Apa fierbinte, în contact cu carnea vie de pe mâini, ne provoacă usturimi și dureri foarte mari. Nu mai știi unde să-ți mai ascunzi mâinile, îți vine să renunți, să nu te mai speli. Strângi din dinți, te duci în cameră, dai iar cu alifii, pui bandaje. E o perioadă mai grea, dar nouă ne place ceea ce facem și de aceea trecem peste asta”.

Ciprian și Marius au însă un țel de îndeplinit, și asta îi motivează dincolo de durere.

„Visul unei medalii de aur ne face să trecem peste toate. Numai la asta ne gândim. Știm pentru ce suntem aici și nu vrem decât titlul olimpic, pentru că am demonstrat că se poate, iar acum pretențiile sunt mari. Pentru asta merită orice sacrificiu, orice durere. Noi suntem obișnuiți, fiindcă facem asta de atâția ani”, a mărturisit Marius Cozmiuc, care este de loc din municipiul Suceava. Ciprian Tudosă provine din Rădășeni, fiind descoperit de antrenorul fălticenean Vasile Avrămia.