La trei ani distanţă de la un alt meci de referinţă, în care Foresta întâlnea FCSB în şaisprezecimile Cupei României, Suceava a trăit din nou aerul tare al meciurilor importante. De această dată adversar pentru galben-verzi a fost o altă echipă de tradiţie a fotbalului românesc: Dinamo Bucureşti. Spectatorii au umplut tribunele stadionului Areni în speranţa unui rezultat pozitiv şi a unei calificări în sferturile Cupei României. Nu a fost să fie aşa, dar atmosfera din tribune a fost una de mare sărbătoare. Înainte de meci, dar şi în pauză s-a auzit „Imnul autostrăzilor”, unul care în urmă cu jumătate de an a sensibilizat o ţară întreagă.
A urmat un moment unic, în care un stadion întreg a aprins lanterna telefoanelor mobile pentru a acompania melodia „Cântă cucu-n Bucovina”, un laitmotiv al zonei în care ne regăsim cu toţii. Este un moment pe care am vrea să-l simţim şi să-l trăim cât mai des, dar acest lucru depinde doar de performanţele echipei locale de fotbal. La Craiova se pot asculta o dată la două săptămâni melodiile legate de Craiova Maxima şi Oltenia, în Bucovina pe când? O dată la trei ani e ca o delicatesă pe care nu ţi-o permiţi, dar o vrei cu înfrigurare.
Publicul de pe Areni merită mai mult fotbal şi mai des şi acest lucru poate va fi perceput cândva şi de cei care conduc această urbe. Iar dacă la finalul meciului pierdut cu 4-0 în faţa lui Dinamo s-a auzit puternic „Suceava, Suceava” înseamnă că oamenii de aici îşi doresc fotbal de performanţă. De Liga I dacă s-ar putea.