Problemele din fotbalul românesc sunt aceleaşi şi la Suceava

E clar că fotbalul românesc traversează o perioadă de criză, acest lucru fiind reliefat nu numai de nivelul scăzut al competiţiilor interne, care a făcut ca partidele din primele trei ligi să se desfăşoare practic în anonimat, ci şi de lipsa de rezultate pe plan internaţional la nivel de echipe naţionale şi de formaţii de club. Cauzele acestui regres sunt multiple, însă nu poate fi omisă realitatea dezvăluită de o analiză a Gazetei Sporturilor, care prezintă faptul în cei 28 de ani care s-au scurs de la Revoluţie numărul fotbaliştilor legitimaţi din România a scăzut cu 3.000 la nivel de seniori şi cu peste 5.000 la juniori.

În 1989, la capătul ultimului sezon fotbalistic comunist, primele trei eşaloane din ţara noastră conţineau 264 de formaţii: 18 în Divizia A, 54 în Divizia B şi 192 în Divizia C. Practic, fiecare oraş care conta avea o echipă măcar de Divizia C. Un copil care visa să ajungă jucător avea la îndemână un club, teren, antrenor.

Prezentul a subţiat însă drastic bazinul fotbalistic de la noi, mai existând în 2018 doar 106 echipe în Ligile 1, 2 şi 3, ceea ce reprezintă o diminuare cu 60 la sută! S-au desfiinţat, rând pe rând, cluburi de tradiţie, dar şi echipe mici, dar care contau şi ele. În acelaşi timp cu cluburile, cu antrenorii şi jucătorii au dispărut şi multe stadioane, unele fiind lăsate în paragină, iar altora fiindu-le schimbată destinaţia.

În judeţul Suceava lucrurile s-au petrecut oarecum în aceeaşi notă cu situaţia generală. Dacă în anii ‘80 judeţul avea aproape an de an câte două reprezentante în eşalonul al doilea, CSM Suceava fiind însoţită în Divizia B, pe rând, de Chimia Fălticeni, Minerul Gura Humorului, ASA Explorări Câmpulung Moldovenesc sau Steaua Minerul Vatra Dornei, în prezent în Liga secundă evoluează doar Foresta Suceava, şi nu o duce foarte bine. O situaţie total schimbată în rău se prezintă însă la nivelul eşalonului al treilea. Nu mai puţin de 8-9 echipe, precum Chimia Fălticeni, Minerul Gura Humorului, ASA Explorări Câmpulung Moldovenesc, Steaua Minerul Vatra Dornei, Metalul Rădăuţi, Avântul Frasin, Carpaţi Gălăneşti, Zimbrul Siret sau Minerul Crucea, reprezentau judeţul Suceava sezon de sezon în Divizia C, singura formaţie care a rezistat la acest nivel şi în ziua de astăzi fiind gruparea din Rădăuţi, care a revenit însă relativ recent la gloria de altădată.

Aflat de patru ani la conducerea fotbalului judeţean, Ciprian Anton a identificat câteva din motivele care au condus la regresul fotbalului de la noi.

„În principal, din lipsa banilor s-a ajuns în această situaţie. După Revoluţie nu numai că nu s-au mai construit baze sportive noi, dar au mai dispărut şi din cele existente. Nici o primărie de oraş sau de comună nu mai alocă în prezent fonduri suficiente pentru sport, comunităţile identificând an de an alte priorităţi, ceea ce face ca de fiecare dată activitatea sportivă să fie lăsată la coadă. Mai grav este însă că educaţia fizică este pe cale să fie eradicată şi din şcoli, tot mai puţini copii fiind îndrumaţi să facă mişcare. Din nefericire, nici sectorul privat nu s-a implicat până acum aşa cum trebuie în sport, de vină fiind perioada mai puţin fastă pe care o traversează economia, dar şi lipsa unui cadru legal bine structurat”, a declarat preşedintele Asociaţiei Judeţene de Fotbal Suceava.

Situaţia pare însă într-o uşoară îmbunătăţire la nivel de copii şi juniori. Darea în folosinţă a terenului sintetic din cartierul sucevean George Enescu a creat în sfârşit condiţii decente de pregătire pentru juniorii de la Liceul cu Program Sportiv. De asemenea, au apărut în ultimii ani în judeţ mai multe cluburi private, un exemplu de urmat în acest sens fiind oferit de Juniorul Suceava, o grupare cu peste 200 de copii legitimaţi, care a început deja să investească şi în infrastructură, având în administrare stadioanele Iţcani şi Metalul.