Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Originar din insula Santa Lucia, un micuț stat din zona Americii Centrale, Eric Fannis, atacantul de culoare al Forestei din perioada 1997-2001, a fost primul jucător exotic din fotbalul românesc. Într-o perioadă în care numărai pe degetele de la o singură mână jucătorii străini din România, Eric Fannis a ajuns la Suceava în anul 1996, adus fiind de Mircea Crainiciuc, care pe atunci ocupa funcția de președinte executiv la gruparea locală, Bucovina, din eșalonul al doilea. „În 1995 mă aflam la Toronto, în Canada, în vizită la un fost coleg de facultate. Ne-am dus să vedem un meci de fotbal și mi-a sărit în ochi Eric, pe atunci în vârstă de 23 de ani, care juca pentru echipa națională din Santa Lucia. L-am căutat după meci, i-am povestit despre fotbalul de la noi și nu mi-a fost greu să-l conving să vină în România. Ca să-l ajut să se adapteze mai repede în țara noastră l-am ținut primele două săptămâni la mine acasă, perioadă în care am încercat să-l fac să înțeleagă cum merg lucrurile pe la noi. Oricum, s-a adaptat foarte repede aici, fiind ajutat și de firea sa jovială”, a declarat Crainiciuc. Fiind un jucător tehnic, plăcut ochiului, ieșit oarecum din tipare, amintind de perioada fotbalului romantic, Fannis a fost adoptat repede de fanii de pe Areni, ajungând rapid unul dintre cei mai îndrăgiți fotbaliști ai echipei. „A avut parte de un debut reușit. Țin minte că după stagiul de pregătire centralizată am jucat un meci amical la Onești, echipă de Liga I, pe care am învins-o cu 6-2, patru dintre goluri fiind marcate de Eric. Evoluțiile sale bune n-aveau să treacă însă neobservate, astfel că după jumătate de an a fost cerut la FC Național, de către Gino Iorgulescu. A fost în pregătiri cu bucureștenii, care în acea perioadă cochetau cu cupele europene, însă transferul nu s-a mai realizat deoarece felul său de a fi n-a fost pe placul antrenorului Florin Halagian”, își amintește Crainiciuc.
Eric a făcut de mult ori senzație pe Areni, dar Crianiciuc și Barbu cred că putea realiza mai mult
Eric avea să debuteze în Liga I un an mai târziu, pe Areni, în tricoul noii promovate Foresta. Antologică rămâne relația sa cu antrenorul Marin Barbu, care a fost una plină de năbădăi. „Știu că despre mine se spune că nu-mi plac fotbaliștii de culoare, dar să știți că nu este chiar așa. Cu Eric, începutul a fost mai abrupt, pentru că eu nu tolerez ca fotbaliștii să-mi facă figuri. Atât i-am zis: Vrei să te antrenezi, rămâi. Dacă nu, vezi că la ora 7 ai vapor. L-am pus repede pe burtă, plus că l-am și alergat puțin, l-am băgat la cărbuni. Fiind un jucător de viteză se împăca mai bine cu sprinturile, nu-i plăceau deloc alergările de anduranță. Până la urmă s-a integrat foarte bine în colectiv, ținea la glume, şi a ajuns să fie foarte respectat de coechipierii săi. Știu că avea o relație specială cu Ovidiu Ciobanu și Florin Ghinea. A dovedit că este un om extraordinar şi ne-am mai dori să existe şi în prezent fotbalişti de valoarea lui Fannis la Suceava”, a mărturisit „Magiun”.
Chiar dacă a fost un jucător important pentru echipă, cei care l-au cunoscut pe Eric spun că în anii în care a îmbrăcat tricoul „galben-verde” evoluțiile sale au fost departe de potențialul real. „În mod cert poseda calități. Avea viteză, știa și cu mingea. Se antrena cum trebuie, n-aveam probleme cu el din punctul ăsta de vedere. Din păcate, îi lipsea constanța, de asta n-a jucat tot timpul titular. Dacă ar fi fost mai conștiincios în programarea timpului liber ar fi putut să ajungă să evolueze la echipe mult mai mari ca Foresta”, a precizat Marin Barbu. De aceeași părere este și omul care l-a adus în fotbalul românesc, Mircea Crainiciuc. „Categoric putea să dea mai mult pentru fotbal. Era un băiat deștept, plin de calități, avea toate atuurile să facă o carieră frumoasă în sport. Fiind o fire mai boemă, n-a tras de el atât cât trebuia, s-a mulțumit cu puțin”.
Ajuns la 44 de ani, Fannis locuiește în New York și e deja bunic
La 15 ani distanță de la experiența din România, Eric Fannis n-a uitat perioada frumoasă petrecută pe aceste meleaguri. Chiar dacă viața sa se derulează de o bună perioadă de timp în Statele Unite ale Americii, la New York, la profilul său de facebook a adăugat orașul Suceava drept locul în care trăiește. „N-am să uit niciodată experiența de care am avut parte în România. Oamenii au fost foarte drăguți cu mine și m-au făcut să nu simt vreodată că mă aflu la zeci de mii de kilometri distanță de casă. Sper să apuc să mă întorc într-o zi la Suceava, pentru că eu consider și acum că acolo este a doua mea casă. Iubesc enorm acest loc”, a mărturisit primul stranier din istoria fotbalului sucevean.
În prezent, Eric lucrează ca electrician la o firmă din Brooklyn (NY), este căsătorit cu Africa-Sonjee, împreună cu care are doi băieți, Eric jr. și Chaz. „A trecut timpul, recent am devenit pentru a doua oară bunic și mă simt foarte mândru în această ipostază. Mi-e dor de zilele în care evoluam în Liga I și de trăirile de care am avut parte la acel meci de senzație Dinamo – Foresta, din urmă cu 16 ani, pe care l-am văzut de pe banca de rezerve. Încă iubesc fotbalul la fel de mult și încă mai joc de plăcere, alături de prietenii mei, atunci când timpul îmi permite”, a declarat fostul echipier al Forestei, care este un împătimit fan al grupării spaniole Real Madrid. Eric spune că este la curent cu noutățile din fotbalul sucevean și urează succes noii echipe a Forestei. „Urmăresc tot ce se întâmplă, pentru că sunt ținut la curent pe facebook de prietenii mei din Suceava. Dintre foștii coechipieri țin cel mai des legătura cu Dorin Goian, însă conversez și mă tachinez constant și cu fostul meu antrenor Marin Barbu”, a mărturisit Fannis.
