Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Lorin Avădanei este unul dintre cei mai reprezentativi jucători din istoria fotbalului sucevean. În timpul carierei sale sportive, care a început la CSM Suceava, în anul 1977, şi s-a încheiat în Austria, la Wiener Sport Club, în 1991, longilinul mijlocaş a fost temut de adversari pentru tăria ieşită din comun a şutului său, însă a rămas în memoria iubitorilor de fotbal şi din cauza stilului rebel pe care l-a afişat atât pe gazon, cât şi în afara terenului.
Boem din fire, după încheierea activităţii sportive lui Lorin i-a fost greu să se acomodeze noului stil de viaţă din România, aşa că a plecat să-şi încerce norocul peste hotare. După un periplu de câţiva ani în Marea Britanie, Avădanei s-a stabilit de mai bine de un deceniu în Franţa, la Paris. Întrucât a rupt aproape în totalitate contactul cu foştii săi prieteni de la Suceava, veştile despre el erau de cele mai multe ori contradictorii. După atâta timp de anonimat asumat, Lorin a revenit pe prima pagină a ziarelor cu ajutorul lui Justin Gafiuc, de la Gazeta Sporturilor, care a realizat un reportaj captivant despre viaţa celui supranumit „Spaima portarilor” în anii săi de glorie.
Golurile cu Rapid şi Universitatea Craiova i-au rămas în memorie
În respectivul articol, bărbatul ajuns azi la 60 de ani se amuză încă pe seama câtorva dintre fazele sale celebre. „Pe Bumbescu l-am nimerit cu mingea în plin şi s-a ales cu o comoţie cerebrală, iar la un alt meci, la Bistriţa, am doborât trei adversari dintr-o lovitură liberă, ca la popice! Un jucător din zid a căzut lat după ce mingea l-a nimerit în frunte, iar ceilalţi doi, încercând să se ferească, s-au lovit cap în cap şi s-au prăbuşit şi ei! Nici nu mai spun câţi portari am dereglat la viaţa mea”. Poveştile despre trasoarele fatale ale suceveanului intraseră în folclorul tribunei, unde se glumea pe seama faptului că a te afla pe traiectoria „bombei” lui Avădanei echivala cu o condamnare la moarte. În memoria lui Lorin au rămas şi două goluri frumoase, marcate, se putea altfel, tot cu două şuturi de la mare distanţă. „Cu Rapidul am înscris cu stângul, o «rachetă» de pe la centrul terenului, golul ăsta chiar aş vrea să-l recuperez de pe vreo înregistrare de la TVR, când revin în ţară. Iar la debutul în Divizia A, în tricoul Bacăului, am bătut Craiova Maxima, cu 1-0, în '83. L-am învins pe Lung tot de pe la 30 de metri. Era echipa mare a oltenilor, cu Negrilă, Tilihoi, Cârţu, Crişan, Cămătaru. A fost mare bucurie atunci!”
Avădanei şi-a făurit aura de sperietoare de goal-keeperi încă de la vârsta de 21 de ani, pe când evolua în Divizia B, pentru CSM Suceava. „A fost o chestie nativă, dar şi antrenată de mic. Am lucrat mult pentru abdomen, fiindcă de acolo pleacă lovirea mingii. Mi-a plăcut să șutez bine mingea cu ambele picioare”, spune Avădanei.
A fost convocat de Lucescu la Naţională pe când activa la Suceava, în Liga a II-a
Ca urmare a calităţilor sale, Lorin a reuşit performanţa de a fi convocat la echipa naţională chiar dacă activa încă în eşalonul secund, iar selecționer în acea vreme era nimeni altul decât Mircea Lucescu. A făcut parte din lot şi în celebrul turneu sud-american al reprezentativei României desfăşurat pe ruta Argentina - Peru - Chile, în primăvara lui '82.
Acolo n-a prins însă nici un minut pe gazon, iar motivul a fost dezvăluit de Lorin în Gazeta Sporturilor: „M-am certat rău cu secundul Rădulescu. Rămăsese să conducă singur echipa, fiindcă Lucescu a plecat în Italia în timpul cantonamentului, ca să participe la stabilirea programului pentru preliminariile lui Euro '84. Dacă rămânea cu noi îmi vedeam eu de treabă, că-ţi era şi ruşine să-l păcăleşti pe nea Mircea! Se comporta extraordinar! Şi dacă încercai să-l minţi, te citea imediat. Dar cu Riciu m-am contrat că nu m-a băgat la un meci, am refuzat să cobor apoi la masă cu echipa şi m-a găsit în cameră când sorbeam nişte beri. M-a făcut beţiv. A cam avut dreptate să se supere, ce să mai vorbim?! Trebuia să stau eu în banca mea!”, a dezvăluit Avădanei.
Potrivit Gazetei Sporturilor, de la Mircea Rădulescu i s-a tras şi blocarea transferului său în Bănie, în anul 1984: „Eram într-o vacanţă la Vatra Dornei şi m-am trezit cu poetul Adrian Păunescu la uşă. «De mâine eşti jucătorul Craiovei». Am plecat să vorbesc şi cu ministrul Ştefan Andrei, treburile erau ca şi rezolvate, dar l-au pus «principal» după câteva zile pe Riciu în locul lui Tică Oţet. După incidentul din America de Sud, antrenorul a pus condiţia «Ori eu, ori Avădanei». Şi aşa a căzut tranzacţia, iar Rădulescu a rămas la Craiova şi a distrus toată echipa aia frumoasă. Ăsta-i adevărul!”
„Tunarul” a rămas la SC Bacău, unde făcuse un prim sezon remarcabil după plecarea de la CSM Suceava: locul 6, 33 de meciuri, şapte goluri şi ratarea pe final a unei participări în cupele europene. Şi-a purtat apoi harul lovirii balonului la Braşov. „M-a tras acolo nea Mitică Dragomir, băiat bun!”
Fuga din ţară şi transferul la Wiener Sport Club
Apoi, probleme familiale l-au împins la un gest extrem în vara lui '89: a plecat într-o vacanţă în Grecia, de unde nu s-a mai întors.
„Nici acum nu ştiu ce-am avut în cap atunci! Voiam să ajung ulterior în Norvegia, dar m-am oprit până la urmă de nebun la Viena. Printr-o cunoştinţă, am fost primit la nişte antrenamente la Wiener Sport Klub, în liga secundă. S-au interesat de mine, le-am şi plăcut, aşa că m-au legitimat imediat”, îşi aminteşte Avădanei.
A fost folosit libero în Austria, unde a jucat jumătate de an doar pentru echipa secundă a formaţiei vieneze: „Fugarii nu puteau primi dreptul de transfer decât după 12 luni de suspendare. Dar a căzut Ceauşescu şi am putut urca la prima formaţie la Wiener Sport Klub înainte să treacă şase luni de pauză. Am promovat în Liga întâi, unde mi-am negociat singur un contract rezonabil: 3.000 de dolari pe lună, casă şi masă plătite de club. Mai sărăcuţ, nu aruncau cu banii pe fereastră!”, a precizat Avădanei pentru Gazeta Sporturilor.
Parisul l-a scăpat pe Lorin de umbrele trecutului
Chiar dacă a strâns ceva bani în acea perioadă, până la urmă totul s-a dus de râpă pentru că o luase pe o pantă greşită. După o scurtă carieră de antrenor la CSM Suceava şi Cetatea Târgu Neamţ şi alte câteva tentative inutile de a rămâne în fenomenul fotbalistic intern, Lorin a plecat să-şi încerce norocul în străinătate. „Decât să fi rămas pe stradă în România, am preferat să-mi câştig o pâine cinstită, departe de ţară. Cât am stat în ţară am avut probleme cu băutura, pot să spun că alcoolul m-a dărâmat. Cel mai bun era vinul alb demisec. Nu m-am împăcat niciodată cu tăria. Nimeni nu e de vină, în afară de mine, pentru greşelile pe care le-am făcut. Am băut mult vreme de 15 ani. Dar n-am mai pus gura pe alcool de când stau în Franţa şi am devenit vegetarian”, recunoaşte franc fotbalistul născut în localitatea suceveană Siminicea.
După cum singur a dezvăluit pe gsp.ro, în prezent viaţa lui Lorin Avădanei a luat o turnură liniştită, activând, printre altele, ca antrenor privat pentru copii. „Îi mai aduc părinţii pe puşti să se pregătească suplimentar faţă de ce fac la cluburi, iar eu îi ajut. Mi-e greu să mă desprind de fotbal după atâţia ani, bat stadioanele din jurul Parisului să văd meciuri şi la liga a cincea. Abia aştept meciul de deschidere al Euro 2016 dintre Franţa şi România. Am început să dau din coate să fac rost de un tichet, va fi o partidă excepţională. Dacă batem Franţa... nu... nu mă mai apuc de şpriţ... dar aş fi cel mai bucuros om din lume. Hai, România!”, a mărturisit fostul copil teribil al fotbalului sucevean.
