Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Pasiunea nu are vârstă, iar acest lucru l-au demonstrat trei suceveni, care au reuşit să ajungă pe „acoperişul Europei”, unul din primele obiective pe care şi le-au propus.
Până acum doi ani, cei trei nici nu se cunoşteau, iar despre ideea de a forma o echipă care să escaladeze piscurile munţilor nici nu putea fi vorba. Totul a început aproape din întâmplare, când Cornel Lucescu se întorcea de la Bistriţa spre Suceava.
„Trecusem de multe ori pe lângă vârful Ouşoru şi mi-am zis că vreau să ajung şi eu sus. La vremea aceea aveam peste 110 kg, iar drumul spre vârf a fost imposibil, pur şi simplu m-am tăiat. Am căutat un ajutor şi aşa am dat peste Ciprian, care cunoştea zona şi paşii care trebuie urmaţi pentru trasee montane”, a povestit Cornel Lucescu „actul de naştere” al echipei Tarsin Mountain Team.
După câteva luni, formaţia s-a completat cu al treilea membru, Dorin Hâji, iar împreună au început să-şi facă planuri. Au visat frumos, dar cu toţii au ştiut că este nevoie de sute de ore de antrenament pentru a-şi atinge ţelurile.
Iar Mont Blanc este un obiectiv pe care orice iubitor al muntelui şi-l doreşte atins, măcar o dată în viaţă.
„Primul antrenament pentru Mont Blanc a fost în munţii Călimani, în decembrie 2012. A urmat apoi o perioadă de muncă intensă în Salina Cacica, iar oamenii care ne vedeau alergând pe scări nu ştiau ce se petrece. Au fost clipe extrem de grele, dar care s-au dovedit foarte utile pe 14 iulie 2013, de Ziua Naţională a Franţei, când am putut admira Europa de sus, de la cei 4.810 de metri altitudine”, a rememorat Ciprian Streteanu.
Cei 20 de ani de experienţă şi faptul că are în spate două şcoli de salvamont, atât de vară, cât şi de iarnă, l-au propulsat pe Ciprian Streteanu, la cei 35 de ani ai săi, în postura de lider, iar fiecare traseu este urmat doar după ce el îşi dă acordul.
Pentru că urcă munţii ca o capră neagră, colegii de echipă i-au găsit şi o denumire pe măsură: Armstrong, de la marele ciclist american, cu o singură menţiune venită din partea lui Ciprian: „Nu iau anabolizante şi substanţe dopante”.
Trei oameni diferiţi, o pasiune comună: muntele
Dacă Ciprian a fost un om al munţilor dintotdeauna, Cornel Lucescu şi-a activat o pasiune mai veche în care nu mai credea, mai ales că avea şi ceva mai bine de 46 de ani când a urcat pe Vârful Ouşoru. În schimb, Dorin Hâji, acum în vârstă de 35 de ani, a fost „convertit” din fotbalist în iubitor al traseelor montane. În acest moment, nici unul dintre cei trei nu concepe viaţa fără munte. Iar când munca la serviciu nu le permite să ajungă pe munţi, se menţin în formă prin alergare sau bicicletă.
„Pentru noi e un mod de viaţă. Trăim sănătos, admirăm natura, şi pot spune că avem o ţară extraordinară, şi ne urmăm şi visul de a urca pe munţi”, a mărturisit Dorin Hâji.
În cei aproape doi ani, temerarii de la Tarsin Mountain Team au reuşit să urce pe cele mai multe vârfuri din România. Cât despre munţii din Bucovina, aceştia nu mai au nici un secret pentru Cornel, Ciprian şi Dorin. I-au bătut în lung, în lat, şi mai ales în sus, în unele cazuri chiar de mai multe ori, în special când se antrenau pentru a ajunge pe Mont Blanc.
Antrenamentele dure din munţii Bucovinei, uneori şi prin nămeţi de un metru înălţime, s-au dovedit utile, iar ascensiunea către „acoperişul Europei” nu le-a pus probleme deosebite.
„A fost ca o descătuşare pentru noi când ne-am văzut în vârf. Am stat doar vreo 10-15 minute acolo, pe Mont Blanc, dar munca noastră de aproape un an a fost răsplătită pe deplin”, a oftat Cornel Lucescu.
„Noi nu am cucerit munţi, ei ne-au cucerit pe noi”
După experienţa trăită pe Mont Blanc, visul celor trei se îndreaptă şi spre alte obiective îndrăzneţe. Printre acestea se numără Monte Rosa, tot în Alpi, dar şi Elbrus, în Caucaz. Sunt conştienţi că este nevoie de muncă susţinută şi antrenamente serioase, dar nimic nu-i împiedică să spere că în iunie 2014 vor admira Caucazul de la înălţimea celor 5.642 de metri ai masivului Elbrus.
Nici unul dintre ei nu este de acord cu sintagma „am cucerit muntele” şi spun că lucrurile stau exact invers. „Noi nu am cucerit munţi, ei ne-au cucerit pe noi”, este concluzia unor oameni adunaţi din colţuri diferite dar care pe munte se comportă ca o adevărată echipă.
