Parapantiştii suceveni, în zbor pe lângă Himalaya

Himalaya se dovedeşte un adevărat magnet nu doar pentru cei care se încumetă să escaladeze piscurile de aici sau pentru turiştii care doresc să vadă direct această minune a naturii, ci şi pentru amatorii sporturilor aeriene. Timp de aproape trei săptămâni, trei parapantişti suceveni şi-au testat abilităţile şi s-au antrenat zburând „în tandem” cu vulturii din Nepal. A fost o experienţă unică, mai ales că unii dintre ei au ajuns în zbor destul de aproape de coamele acoperite cu zăpadă ale munţilor Himalaya, iar peisajele care li s-au deschis le-au tăiat pur şi simplu respiraţia.

Cei trei parapantişti suceveni nu regretă că au călătorit mii de kilometri până în Nepal, pentru că în afara zecilor de kilometri din aer au avut parte şi de sfaturi utile din partea celui mai bun sportiv român în domeniu, Toma Coconea. Acesta se află în Nepal de aproape jumătate de an şi lucrează la una din cele 20 de companii locale care asigură agrementul pentru turiştii ce doresc să zboare în tandem, iar în afara orelor de program se antrenează pentru a participa la Red Bull X Alps, o competiţie de anvergură care începe la Salzburg şi se termină la Monte Carlo, iar întreaga distanţă de circa 1.800 de km este străbătută de sportivii participanţi în zbor şi pe jos.

A zburat aproape 100 de km într-o zi la „umbra” giganţilor

Pentru Vlad Damian, din Câmpulung Moldovenesc, zborurile de lângă Himalaya au fost împlinirea unui vis. În Nepal a reuşit să-şi bată propriul record în ce priveşte cel mai lung zbor, atingând 92 de km, adică aproape dublu faţă de ceea ce a realizat în România în cei 5 ani de când a intrat în lumea parapantiştilor.

„Nu m-am gândit vreodată că voi zbura în luna februarie, iar condiţiile de zbor pe care le-am găsit acolo au fost dintre cele mai bune. Pot spune că, de multe ori, astfel de condiţii nu sunt în România nici pe timpul verii”, a arătat Vlad Damian.

El a rămas impresionat de oamenii pe care i-a întâlnit în Nepal, în special de copiii care îl întâmpinau cu mult entuziasm la fiecare aterizare. „Din aer am putut vedea peisaje extraordinare. Să zbori la poalele munţilor Himalaya şi să vezi giganţi de 7.000-8.000 de metri înălţime îţi dă o senzaţie deosebită, te face să te simţi mic, dar fericit la umbra lor”, a mai spus Vlad Damian.

„În România aştepţi şi câteva săptămâni pentru a avea condiţiile de zbor de acolo”

Un alt parapantist sucevean care a făcut parte din „expediţia” către Pokhara, un micuţ orăşel de la poalele munţilor Himalaya, a fost rădăuţeanul Sorin Dumitrescu. Acesta a mărturisit că în Nepal a găsit cele mai bune condiţii pentru a exersa zborul termic şi la distanţă. „În România aştepţi şi câteva săptămâni pentru a avea condiţiile de zbor de acolo. La Pokhara am găsit condiţii optime de zbor, iar ceea ce este mai important aceste condiţii au fost aproape la fel pe toată perioadă petrecută acolo. În plus, lacul aflat în apropiere îţi permite să exersezi posibile incidente în condiţii de siguranţă”, a arătat Sorin Dumitrescu.

Şi Mugur Chirilescu, originar din Vicovu de Sus, s-a arătat încântat de experienţa trăită în Nepal. „Chiar dacă nu am prea multă experienţă în domeniu, am trăit momente unice, am reuşit primul zbor termic şi asta mi-a dat curaj. A fost ceva inedit şi recomand oricărui să aleagă Nepalul pentru zborurile de distanţă”, a menţionat Mugur Chirilescu.

Aglomeraţia din aer şi lipsa de experienţă a unor piloţi, inconvenientele din Nepal

Nu toate lucrurile din Nepal au fost pe placul celor trei parapantişti suceveni. Aglomeraţia din aer i-a făcut uneori să se simtă mai puţin confortabil, şi asta în ciuda faptului că incidentele înregistrate au fost rare şi fără urmări deosebite. În anumite perioade ale zilei, pe cerul din Pokhara erau chiar şi câte 150 de aripi, iar majoritatea piloţilor zburau cam în aceeaşi zonă, trecând uneori razant de aripile celorlalţi parapantişti.

Numărul mare de aripi din aer nu a fost singurul inconvenient semnalat de parapantiştii suceveni. Aceştia s-au lovit şi de lipsa de experienţă a unor colegi veniţi în Nepal din toate colţurile lumii, iar acest lucru a însemnat o atenţie mult mai mare în aer pentru a nu produce incidente.

Toma Coconea, omul de la care parapantiştii suceveni au furat secrete

Poate chiar mai importantă decât zborul în sine a fost întâlnirea pe care parapantiştii suceveni au avut-o cu Toma Coconea. O adevărată legendă atât în România cât şi peste hotare, Toma Coconea este multiplu campion naţional la parapantă, dar este la fel de bun şi în alte domenii, cum ar fi alpinism, atletism sau salvamont. Un om de o rară modestie, cel mai bun parapantist român le-a explicat sucevenilor şi celorlalţi din grupul care s-a deplasat în Nepal diferite tehnici de care trebuie să ţină cont în aer. Pentru Toma Coconea, lunile petrecute în Nepal reprezintă atât muncă la compania unde face zboruri în tandem cu turiştii, cât şi mii de ore de antrenament. Pentru a putea participa cu succes la cea mai grea competiţie din lume, Red Bull X Alps, Toma Coconea urmează un program draconic de antrenament. Programul începe dimineaţa la ora 6.30, cu o alergare de 45 de minute. Urmează apoi cele trei zboruri în tandem cu turiştii, după care un zbor spre Himalaya de unde Toma Coconea se întoarce acasă în alergare, având în spate şi aripa de zbor, care cântăreşte circa 15 kilograme. Uneori, antrenamentul înseamnă o oprire pe vreun versant de unde a doua zi pleacă din nou în zbor spre Pokhara, locul unde îşi are cartierul general. Ritmul antrenamentelor va fi intensificat în perioada următoare, astfel încât până la începerea competiţiei să fie în formă maximă. Toma Coconea este singurul sportiv care a participa la toate cele cinci ediţii de până acum ale Red Bull X Alps, iar de două ori a terminat pe poziţia secundă. Ultima dată când a urcat pe podium a fost la ediţia din 2011 (competiţia are loc din doi în doi ani). Atunci, din cei 31 de sportivi care au luat startul în competiţie au terminat doar doi, un elveţian, care a şi câştigat cursa după o luptă epuizantă, şi Toma Coconea. „Este o competiţie în care depinzi şi de vreme, iar limitele umane sunt testate la maxim. Visul meu este să câştig această competiţie şi sper ca 2013 să fie anul meu”, a mărturisit Toma Coconea.