Cu Daniel Bălan, despre viaţa la celălalt capăt al pământului

În condiţiile în care îşi practică meseria de fotbalist la celălalt capăt al pământului, la formaţia de liga a doua rusă SKA Energyia, din oraşul Khabarovsk, aflat la o distanţă de 10.000 de kilometri de ţara noastră, Daniel Bălan savurează din plin zilele de vacanţă petrecute alături de cei dragi, acasă, la Suceava. Ajuns la vârsta de 32 de ani, fostul apărător al Stelei şi al naţionalei de tineret crede că mai are un cuvânt de spus în fotbal, drept pentru care, pentru a se menţine în formă, se antrenează zilnic, de unul singur, pe stadionul Areni.

Daniel, cum a fost anul 2011 pentru tine?

A fost bun din punct de vedere profesional. Sunt jucător de bază la echipa mea de club, acolo unde mă simt apreciat şi am avut norocul să fiu ferit de accidentări grave.

Ai aproape doi ani de când evoluezi la Khabarovsk, te-ai acomodat cu stilul de viaţă din Extremul Orient?

Să ştiţi că modul de viaţă de acolo nu este cu mult diferit faţă de al nostru. Pe mine mă omoară însă dorul de casă şi drumul cu avioanele, pentru că datorită distanţelor uriaşe dintre oraşe, deplasările la meciuri le facem numai pe calea aerului. Este foarte obositor, mai ales că există şi diferenţe de fus orar importante de la o locaţie la alta, chiar şi de şase ore.

De climă văd că nu spui nimic, cred că e foarte frig acolo, mai ales iarna.

Da, cel mai frig este în luna ianuarie, când temperaturile scad până în apropierea valorii de minus 40 de grade, la fel de bine cum, în luna iulie, am prins călduri de plus 37-38 de grade. Spre norocul meu, în lunile decembrie, ianuarie şi februarie campionatul este întrerupt şi n-am apucat să mă confrunt cu gerul siberian. Campionatul se va relua abia pe 28 martie, iar toată pregătirea de iarnă din intersezon o efectuăm de fiecare dată în ţări cu climă caldă, precum Turcia, Cipru, Israel sau sudul Chinei.

Khabarovsk este un oraş destul de mare, cu 600.000 de locuitori. Mai trăieşte vreun alt român acolo, în afară de tine?

Chiar vorbeam recent cu soţia mea, că în doi ani de zile n-am văzut nici ţipenie de român. O singură dată, trecând pe lângă o terasă, am auzit acordurile unei melodii cântate de Nicolae Guţă şi am rămas surprins la maxim.

Cum e viaţa pentru un român, singur între atâţia ruşi?

Să ştiţi că înainte de merge acolo şi eu aveam păreri preconcepute despre poporul rus. Vă rog să mă credeţi că oamenii de acolo sunt tare de treabă, politicoşi şi prietenoşi din cale-afară. De aceea, că sunt cu ei, mă consideră unul de-al lor.

Dar care-i percepţia lor despre România, ce ştiu ei despre ţara noastră?

Toată lumea a auzit despre Dracula şi Transilvania, la fel cum nu este iubitor al fotbalului care să nu laude naţionala României şi pe jucătorii care au participat la Campionatul Mondial din 1994, din SUA. Spre exemplu, magazionerul de la club este mare fan Belodedici.

Spectatorii vin în număr mare la meciuri?

Avem o medie de 7.000 de spectatori la fiecare joc de campionat. Sunt foarte ataşaţi de echipa locală şi o încurajează la fel, indiferent de rezultat. La un moment, dat am pierdut un meci cu scorul de 5-0 pe teren propriu şi nu au făcut un capăt de ţară din asta.

Care-i sportul numărul 1 în Khabarovsk?

Fără doar şi poate hocheiul pe gheaţă. Acum e o adevărată isterie acolo legată de acest sport. Echipa locală, Amur, este pe primul loc în Superliga rusă, aşa încât patinoarul ultramodern din Khabarovsk este mereu arhiplin. Fiecare meci de campionat se joacă cu casa închisă, biletele se epuizează chiar şi cu o lună înainte de disputarea partidei respective. Obişnuiesc să merg şi eu la meciuri de fiecare dată când am ocazia, pentru că spectacolul de pe gheaţă şi atmosfera din tribune sunt cu adevărat incredibile.

În afara prezenţei la meciurile de hochei, cum îţi petreci restul timpului liber?

Îmi place foarte mult să mă plimb pe faleza amenajată pe malul râului Amur, care străbate oraşul. Este o zonă superbă, cu restaurante pe apă, magazine, insuliţe, vaporaşe de agrement şi parc de distracţie. Poate cea mai mare parte timpul liber mi-o petrec pe internet, în contact cu cei de acasă.

Cu fotbaliştii români care evoluează în Rusia ţii în vreun fel legătura?

Mai vorbesc la telefon din când în când cu portarul Emanuel Dolha care activează tot în liga secundă, la Fakel Voronezh, dar şi cu Dan Petrescu şi Gigel Bucur, de la Kuban Krasnodar.

Apropo de Dan Petrescu, cum sunt percepute în Rusia performanţele obţine de acesta în meseria de antrenor?

Dan Petrescu este la ora actuală poate cel mai bine cotat antrenor din Rusia. Este foarte apreciat pentru munca pe care o desfăşoară la Krasnodar şi toată lumea vorbeşte numai la superlativ despre el. În mod cert, în maxim un an de zile va ajunge la o echipă mare din Rusia.

În încheiere, hai să vorbim puţin şi despre planurile tale de viitor.

Sunt într-o formă fizică excelentă şi simt că aş mai putea juca fără probleme încă 3-4 ani. Mai am contract încă şase luni cu Energyia şi mă cam bate gândul să mă întorc în România. Am deja şase ani de când evoluez în afara ţării şi m-am cam săturat de viaţa printre străini, departe de familie şi cei dragi. După ce îmi voi agăţa ghetele în cui, intenţionez să-mi încerc norocul în meseria de antrenor.