Florin Cristescu, singurul tehnician sucevean intrat în circuitul Ligii I

Chiar dacă fotbalul local se zbate în mediocritate de ani buni, sunt destui jucători suceveni care de-a lungul timpului au evadat din judeţ şi au ajuns să joace fotbal pe prima scenă a fotbalului românesc, unii dintre ei ajungând chiar să îmbrace tricoul celor mai titrate grupări din România. La capitolul antrenori, însă, lucrurile stau cu totul diferit. Nici un tehnician sucevean nu a ajuns la aşa o cotă încât să fie ofertat de vreo echipă din primul eşalon, cu o excepţie, Florin Cristescu, care în acest retur al Ligii I a fost principalul colaborator al lui Marian Pană pe banca fostei campioane a României, Unirea Urziceni.

- A fost o surpriză pentru multă lume cooptarea ta în staff-ul Unirii Urziceni.

- Şi pentru mine a fost. Totul s-a întâmplat în mare viteză, m-am sfătuit împreună cu Marian Pană şi am ajuns la concluzia că nu putem refuza oferta de a antrena Unirea Urziceni, o echipă care cu doar doi ani în urmă evoluase cu succes în Liga Campionilor.

- Cu toate acestea nu aţi reuşit să preîntâmpinaţi retrogradarea echipei în eşalonul secund. Care au fost cauzele acestei căderi?

- După ce jucătorii exponenţiali ai Unirii părăsiseră deja echipa, în iarnă s-a încercat o fuziune cu Concordia Chiajna. S-a conturat un lot comun de jucători cu care s-a efectuat o mare parte a pregătirii de iarnă, după care toată afacerea a căzut. Între timp s-a pus chiar problema desfiinţării echipei, însă până la urmă s-a încropit pe fugă un lot din jucători împrumutaţi de pe la Steaua, Dinamo, Timişoara şi Universitatea Cluj cu care am abordat partea a doua a campionatului. Cred că această lipsă de omogenitate a fost principala cauză care a condus la retrogradarea Unirii la finalul sezonului recent încheiat.

- Cum a decurs colaborarea cu un Apostol, Rusescu, Mihalcea sau Pădureţu, fotbalişti cu o oarecare cotă în fotbalul din România?

- Am rămas plăcut impresionat de fotbaliştii cu care am lucrat, nu am întâmpinat nici un fel de probleme din acest punct de vedere.

- Ce se va întâmpla în continuare cu Unirea Urziceni, pentru că din afară situaţia nu pare deloc una roză?

- Nici eu nu ştiu cu certitudine, însă ar fi păcat ca echipa să se desfiinţeze. Acolo există o bază sportivă extraordinară, cu trei terenuri de antrenament cu iarbă, unul sintetic şi un altul cu nocturnă, plus stadionul din oraş care găzduieşte meciurile oficiale. De asemenea, cantonamentul echipei, cantina şi sala de forţă sunt la cele mai ridicate standarde. Se vehiculează pe piaţă mai multe variante, una dintre acestea ar fi ca echipa să fie preluată de Primăria Voluntari.

- Ce te-a impresionat cel mai mult în scurta perioadă în care ai avut contact direct cu fotbalul de Liga I din ţara noastră?

- E o diferenţă uriaşă între primul eşalon şi Liga secundă, în special la capitolul organizare, care este una impecabilă. Am fost plăcut impresionat şi de atmosfera din Giuleşti, de felul  în care suporterii Rapidului înţeleg să fie alături de echipa favorită.

- Cum ai caracteriza experienţa trăită de tine pe banca Unirii Urziceni?

- O experienţă reuşită din toate punctele de vedere pentru un antrenor, am avut multe de învăţat.

- Ce urmează pentru antrenorul Florin Cristescu, va continua colaborarea cu Marian Pană?

- Probabil că da. Din ce am vorbit eu cu el sunt deja echipe cu care a intrat în contact. Există chiar varianta plecării la o echipă din străinătate, din zona Golfului.

- Despre fiul tău Daniel ce poţi să ne mai spui, ştiu că astă iarnă se vorbea de un transfer la Tiraspol?

- Până la urmă şi-a prelungit contractul cu Dunărea Galaţi pentru încă doi ani. Joacă titular, are evoluţii apreciate acolo, însă simte şi el că a venit vremea să facă pasul la o echipă din Liga I.