La Rapid Suceava mai lipseşte doar Bendeac de la Mondenii

După falimentul Cetăţii multă lume visa la o nouă echipă a Sucevei, care să fie construită temeinic şi cu răbdare, din fotbalişti tineri şi talentaţi, formaţi la şcolile de fotbal din judeţ. Numai că Rapidul, ultima echipă care a pus laba pe banii Consiliului Local a ales să meargă pe un alt drum, falimentar din start, preferând să acorde credit în continuare fotbaliştilor blazaţi din vechea gardă, trecuţi de prima tinereţe, care aveau însă o calitate importantă, aceea de fi buni prieteni cu patronul echipei. Încăpăţânat şi prost sfătuit de cei mulţi care-i cântă în strună, Costel Bujoreanu n-a înţeles că odată aterizat de la Iţcani pe Areni, aşteptările şi cerinţele iubitorilor fotbalului sucevean de la echipa devenită între timp fanion a judeţului erau cu toate altele. Girate de lipsa de reacţie a lui Bujoreanu, au continuat să se întâmple lucruri stranii la club, cum numai la puţine echipe din mediul sătesc mai întâlneşti în anul 2010. Astfel, sub oblăduirea conducerii clubului, la întoarcerile din deplasări autocarul echipei se transformă într-o veritabilă crâşmă ambulantă, cei mai tineri fiind forţaţi să asculte şi nelipsitele manele din dotare, cântate la maxim din toţi rărunchii senatorilor de drept. Singurul care a încercat să ia poziţie în această problemă a fost antrenorul de astă primăvară al Rapidului, Ovidiu Ciobanu. Fostul căpitan al Forestei nu avea însă de unde să ştie atunci că această ingerinţă a sa în activităţile jucătorilor avea să-l coste postul, el fiind obligat să abdice de la cârma CFR-ului la nici două săptămâni de la respectivul incident.

Tabula rasa şi nea Petrică

În ce priveşte organizarea clubului, la Rapid este o adevărată tabula rasa. Dacă vrei să afli o informaţie, efectiv nu ai cu cine să vorbeşti. Sau dacă ai norocul să prinzi în sfârşit pe cineva la telefon, ai surpriza să constaţi că nu ştie să te lămurească în probleme elementare, cum ar fi data când începe returul. Au fost situaţii când nu s-a îngrijit nimeni să pună o banală sticlă de apă în cabina arbitrilor, însă la frecventele întâlniri între ei, rapidiştii, consumate la Centrul Comercial Zimbrul, se vorbea cu detaşare despre promovarea în Liga a II-a. Poate cea mai tare fază a fost aceea când la un meci din tur l-am văzut pe Petrică, instalatorul de la stadion, citind echipele de start la staţia de amplificare. Şi a făcut-o sobru, pătruns de importanţa momentului, cu ochelarii pe ochi şi îmbrăcat cu salopeta din dotare. Cu alte cuvinte nu s-au găsit 30 de lei pentru a-l tocmi pentru această treabă pe domnul Vaţlavec, crainicul tradiţional al stadionului Areni, un mare iubitor al fotbalului sucevean, care sunt sigur că ar fi făcut această treabă şi gratis dacă i-ar fi cerut-o în mod expres careva. Ca să nu mai spunem că din cauza vidului de conducere şi a lipsei de responsabilităţi a oficialilor clubului, Rapidul a ajuns în situaţia să-l folosească în două meciuri de campionat pe portarul Gavriloaia, căruia îi expirase între timp împrumutul de la Liceul cu Program Sportiv, lucru pe care nu l-a sesizat nimeni.

Bujoreanu, miuţe cu prietenii pe banii Primăriei

Nu trebuie omis nici faptul că în aproape un an şi jumătate de când evoluează pe Areni, oficialii clubului nu au fost în stare să organizeze nici măcar o banală conferinţă de presă. Astfel, informaţiile către iubitorii fotbalului au fost din ce în ce mai puţine, ajungându-se în situaţia ca ultimul meci de pe teren propriu al Rapidului să se desfăşoare în anonimatul binemeritat, cu doar 12 spectatori în tribune. Ca urmare a talentului de mare conducător al lui Costel Bujoreanu, Rapidul a ajuns să beneficieze pe Areni de mai puţini spectatori decât pe vremea când evolua la Iţcani. Asta în condiţiile în care intrarea pe stadion este gratis.

Dar, probabil că patronul echipei nu este afectat de toate aceste probleme, pentru că nu a reacţionat în vreun fel până acum la năzbâtiile care se întâmplă în ograda sa. El este fericit că poate zburda în voie pe gazonul de pe Areni, pentru, că poate nu aţi aflat, dar Costel Bujoreanu participă cot la cot cu jucătorii la antrenamentele echipei. Cum ar veni, nu poate să-şi ia o oră, undeva, la un teren sintetic, unde să facă slăbire împreună cu alţi oameni normali care se luptă cu kilogramele. Nu, lui îi place să bată mingea alături de fotbaliştii din dotare, iar de cele mai multe ori nu vine singur, ci mai aduce cu el şi alţi practicanţi de ocazie ai fotbalului, provenind din cercul său de prieteni. Pus în faţa acestei situaţii incomode pentru el, antrenorul Ion Buzoianu este forţat frecvent să renunţe la programul de antrenament stabilit iniţial, rezumând şedinţa de pregătire la o simplă miuţă, ca între vecinii de cartier.

Aşa stând lucrurile, locul 11 din 14 participante ocupat în prezent de Rapid în Seria I a Ligii a III-a nu poate fi decât în perfectă concordanţă cu ce se întâmplă la club.