Se rup oasele ca surcelele în fotbal. Dintr-o delicateţe suprinzătoare într-o lume în care cuvântul “şocant” vinde cel mai bine produsul media, televiziunea care a transmis meciul de sâmbătă al lui Arsenal a ales să nu reia faza în care Eduardo a fost amputat pe viu de un... coleg, până la urmă! De unul care se îndeletniceşte şi el cu aceeaşi meserie... Pe chipul adevăraţilor colegi ai lui Eduardo se putea citi spaimă, compasiune, înfiorare. Să fii martor la masacrul unuia de-al tău şi să ştii că puteai fi tu în locul său, exact ca pe front! Însă la fotbal nu astea sunt regulile jocului, asemenea fapte pur şi simplu nu trebuie să se întâmple nici măcar din prostie, darmite premeditat! Putem accepta că lui Ronaldo îi pocneşte genunchiul la o răsucire, că Dică aterizează nefericit şi-i pleznesc ligamentele, însă nenorocirea deliberată a unui partener de joc este odioasă.

Ceea ce face şi mai de neînţeles gestul crud al fundaşului cu pricina este faptul că meciul abia începuse, nu se acumulaseră tensiuni, nu existau poliţe de plătit. Iar faptul că astăzi, luni, Eduardo împlineşte (“sărbătoreşte” ar fi de-a dreptul cinic!) perfecta vârstă de 25 de ani, nu poate decât să ne mai cutremure încă o dată. La vară nu va putea străluci în echipa naţională a Croaţiei, însă şanse vor mai fi. Cariera sa nu s-a sfârşit, nu este cazul să gândim în termeni categorici, braziliano-croatul este tânăr şi, spre deosebire de Ronaldo, are timpul de partea sa. De voinţă şi dorinţă nici nu încape îndoială.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Păcat.

Comentarii