De ce oare mi se pare (sau poate nu-i doar o părere!) că fotbalul nostru se aseamănă, mai mult decât cu oricare altul, cu cel african: aceeaşi atitudine în dorul lelii, aceeaşi tehnică impecabilă la vreo doi, trei în fiecare echipă (dar sunt şi fotbalişti rudimentari precum limba română… pentru ai noştri, nu pentru ei!) însă un haos total în ceea ce priveşte organizarea jocului. Peste toate, întocmai ca ai noştri, şi ei, când conduc cu vreo două goluri, o dau pe miştocăreală. Iar în ultimele 10 minute nu mai joacă nimeni: toţi sunt leşinaţi de efort, inclusi cei care n-au alergat mai deloc, de unde concluzia că până şi ideea de condiţie fizică le e străină. Ba chiar duşman. Ultimele patru meciuri m-au contrazis total: gazdele, Ghana, n-au mai reuşit nici să intre în careu pentru a primi un penalty ajutător, în semifinală. De unde au ajuns să lupte doar pentru bronzul pe care l-au obţinut în finala mică disputată contra Coastei de Fildeş, o echipă care dacă a pierdut şi ea finala, în meciul pentru locul trei practic n-a mai existat. Era clar că n-o interesa decât aurul. Finala a câştigat-o singura echipă alcătuită majoritar din albi. Mă rog, cafenii, dar nu negri. Nu este vorba de discriminare, ci de marele adevăr că negrii sunt dezordonaţi, imprevizibili, greu de organizat. Exact ca ai noştri. Ei pot fi „pata de culoare” (tot nediscriminator, sau, dacă vreţi aşa, atunci e vorba de discriminare pozitivă) dintr-o echipă, aşa cum sunt Kanu, sau Drogba, sau Eto’o, iar ca să înţelegeţi şi mai bine chestia cu asemănarea, cum sunt românii care au jucat sau joacă la echipele bune de afară: când ai unul, ca Hagi, Popescu, Răducioiu ori Mutu, e foarte bine. Dacă ai doi sau mai mulţi, te-ai nenorocit: aparent fără vreun motiv, din senin ori din iarbă verde, jocul, dintr-o dată, nu se mai leagă. Dacă aveţi dubii în privinţa valabilităţii teoriei mele, puneţi mâna pe telefon şi sunaţi-l pe Lucescu. Mircea. O să vă lămuriţi de ce nu mai are români la Şahtior.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Altfel şi ei, altfel şi noi.

Comentarii