Ne-a cam ţinut încordaţi întâmplarea nefericită cu Habibou în rolul principal. Până să tragem concluzia shakespeareană că „totul e bine când se termină cu bine”, să observăm că în „Insula Afroditei” (pe care nu scapă absolut nici un prilej să o numească astfel exagerat de metaforicii noştri trimişi speciali) evenimentele de acest gen nu sunt o raritate, de-a lungul anilor mai petrecându-se suficiente tragedii pentru a se încerca preîntâmpinarea şi a altora. Numai că românul, în varianta sa „om de fotbal”, se gândeşte probabil doar cum să mai vândă ceva carne înainte de a-i trece termenul de garanţie şi, eventual, reînnoirea stocului cu carne ceva mai proaspătă, la preţ desigur mai mic, dar niciodată la conservare în condiţii optime a ceea ce are deja pe stoc. Drept pentru care, faptul că mai dă câte unul colţul sau scapă „doar” cu o comă profundă se încadrează la „perisabilităţi”, la „pagube planificate”. Dovadă stă strigătura aia a unui oficial (care o fi fost ăla?) în timp ce era evident că „ăla negru (sau aproape) de respira greu” nu mai respira deloc: „Hai bă, lasă trasul de timp, că mai sunt doar 5 minute!” (poate n-aţi auzit-o cu toţii, dar cei care au fost atenţi şi la sunet, nu doar la imagine, nu se poate să nu fi rămas sideraţi, la fel ca mine). Au trecut zeci de secunde până să se învrednicească ADVERSARUL (!!), adică portarul ălora, să se ducă primul către biata victimă! Nu ştiu cine a fost organizatorul partidei (noi sau ei?) dar sigur e că pe insula aia tot ar fi vreo două ambulanţe. Numai că, probabil, trebuie scos un ban ca să le aduci la teren. Normal ar fi să fie chiar două, câte una plătită de fiecare combatant. Numai că pentru asta ar trebui ca fotbaliştii să fie priviţi ca oameni, nu ca bucăţi de carne, care se mai şi alterează, că aşa-i pe tarabă.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Mortul viu şi amicalele asasine.

Comentarii