Aţi ghicit: D.N.A.! Vorba e: îi deschide cineva? Sau doar se aude din dosul uşii, ca în Caragiale, vocea majordomului: „Stăpânul a zis să zic că nu-i nimeni acasă!”? Ori mai rău, însuşi cercetatul să-i ia pe procurori la întrebări de felul: „Care D.N.A.?”, „Care Ţuluş” şi, mai ales, „Care bani?”. Absurdul conţinut de ultima întrebare (deocamdată doar ipotetică) nici nu e chiar aşa de absurd, la o privire mai adâncă, din moment ce chiar alaltăseară, invitat la emisiunea lui Turcescu, domnul George Becali ne explica aşa, ca unei turme de oi, că oameni mai cinstiţi decât verii săi, Ion („Giovanni” pour les connaisseurs) şi Victor, pe lume nu s-au văzutără. Ba chiar că onestitatea lor e dincolo de orice suspiciune, din moment ce i-au „făcut” la bani pe proştii de preşedinţi cărora aşa le trebuie dacă n-au avut minte cât să-i prindă! Iar ca argument suprem în privinţa acuzaţiei de înşelătorie a adus-o pe… Elodia! Ei, nu chiar, dar ceva întru totul asemănător, în sensul că din moment ce n-a făcut plângere nici un preşedinte, înşelătoria nu există! Exact ca la Elodia: dacă nu există cadavrul, nu există crima. Ca să nu mai amintim că, după logica becaliană, aproape de la sine se înţelege că şi dacă va fi găsit cadavrul, crima tot nu-i crimă până nu depune plângere cadavrul. Revenind la ideea principală, să amintim că domnii preşedinţi, al căror I.Q. mediu presupun că este cel puţin egal cu al lui Becali George, preferă în orice circumstanţe să se dea proşti decât să fie acuzaţi de complicitate la tâlhărirea propriilor echipe. Mai pe înţeles: „am fost fraier, da, ne-a <făcut> Giovanni la bani, da, dar habar n-am avut câţi bani au dat ăia pe fotbalist, iar diferenţa de unde s-o ştiu dacă nu ştiu preţul? Întrebaţi-i pe fraţi” (veri, nepoţi, cumnaţi etc.). Iar fraţii= Păi, tot aşa: „Fugiţi, bă, d-acilea cu deneaur’le voastre şi Ţuluşii şi dobitocul de Bodu. Ce ştie ăştia, dom’ne despre fenomen? Păi io iau de la fiecare cât e dispus să dea şi dau la vânzător cât cere. De exemplu: vrea Dinamo 2 milioane pe Mutu? Atâta îi dau. Ce vă f…reacă grija că io am luat 8? Aaa, unde-s ălea 6, diferenţa? La mama. Sau la mama dracului, în Insulele: Seychelles, Maldive, Virgine, pân ofşorurle – că, bă, io ştiu spaniola şi italiana, nu engleza! – care este şi, în general, ciocu’ mic, că vă fac de la brâu în jos!”. Vi se pare plauzibil un asemenea spici – eee, noi ştim engleza, da’ o scriem ca să-nţeleagă şi ei! – sau credeţi că n-au atâta tupeu? Au, staţi liniştiţi. Cum liniştiţi par a sta şi ei, şi tot neamul lor de veri, cumnaţi, nepoţi etc. Puşcărie? Nu-i loc, că au umplut-o babele alea care şi-au băgat hârleţu’ în pământul acela care cică nu era al lor. Mă gândesc că o fi fost ori al Armeţii ori al lui văru’ Gigi.