Când se vorbeşte despre un jucător argentinian declarat cel mai bun jucător al unui turneu final pentru echipe de tineret, gândul îmi zboară la Messi. În plus, campion mondial de tineret şi golgeter al mondialului respectiv. Dar asta se întâmpla în 2005. Unde a ajuns şi ce înseamnă Messi acum e inutil să mai amintesc. Mai înaintea sa bifase aceleaşi performanţe şi Javier Saviola. Iar vara trecută, în Canada, tot Argentina a cucerit titlul la tineret, iar un alt fotbalist argentinian a păşit pe urmele lui Messi şi Saviola, obţinând aceleaşi ditincţii. Numele lui este Sergio Aguero şi joacă (joacă, nu este aşteptat “să confirme”!) la Atletico Madrid.
Am făcut această introducere pentru că proapătul argentinian transferat de CFR-ul din Cluj a fost prezentat, printre altele, ca fiind cel mai bun jucător campionatului mondial de tineret din 1999. Am auzit informaţia la un radio bucureştean şi apoi la magnificele ştiri sportive proteviste. Ei bine, informaţia este cât se poate de falsă! Ca vechi pronosportist numele lui Peralta nu-mi era necunoscut, dar nici nu puteam spune despre el mai mult decât că jucase în Serie A, fără a rupe gura târgului. Aşa că am fost oarecum neîncrezător şi am început să scormonesc pe net. Mai repede decât mă aşteptam am găsit chiar la sursă (fifa.com) toate datele despre turneul under 20 din 1999. În acel an Argentina a fost o umbră, s-a calificat din grupă abia de pe locul 3 şi a fost imediat eliminată de Mexic. Putea fi desemnat jucătorul turneului unul a cărui echipă a părăsit competiţia în optimi? Nici vorbă, acesta a fost Keita, actualul jucător al Sevillei, care a câştigat medalia de bronz cu echipa sa, Mali. Mai mult, Peralta nu a jucat nici un meci complet! Atunci, de unde acest CV umflat?! Poate să fi fost impresarii, poate chiar oficialii clujeni, dar asta nu-i scuză pe jurnaliştii care au preluat informaţia din zbor precum un câine bâţul aruncat de stăpân. N-ar fi exclus nici să fie propria lor contribuţie, fiindcă emisiunile de ştiri şi-au cam pierdut menirea, devenind fie catastrofice, fie festiviste, în funcţie de conotaţia iniţială a informaţiei. De aceea nici noi n-ar trebui să preluăm afirmaţii pe nemestecate. De fapt, Peralta este un fel de Aliuţă, un jucător talentat, o eternă speranţă, care farmecă uneori ochiul, dar care nu a impresionat altfel decât prin sclipiri în cariera sa de globe-trotter (Inter, Torino, Ipswich, Santos Laguna şi Tigres din Mexic, Racing si River din Argentina). Însăşi declaraţia lui Mureşan ridică unele semne de întrebare... Cum să urmăreşti un fotbalist timp de un an şi să-l transferi doar după ce echipa sa renunţă la el?! Păi dacă Peralta reprezenta într-adevăr o miză, s-ar fi băgat şi alţii pe fir! În plus, de ce a renunţat River Plate la el, din generozitate pentru CFR?!
Spre deosebire de alţi jucători transferaţi de CFR, tineri şi cu foame de trofee, de data asta a fost adus un fotbalist hârşit (cu “experienţă internaţională”!), pentru care nu e exclus ca miza principală să fie banii din contract. Dacă îşi închipuie că va fi de ajuns să joace din gleznă, cariera sa din România e deja compromisă... După cum, la cei 28 de ani ai săi, este posibil să conştientizeze că este ultima sa şansă de a juca în Liga Campionilor, pentru a-i vedea şi altfel decât la televizor pe Cambiasso şi Milito, colegii săi din 1999. Mi-ar plăcea să se întâmple aşa, ar fi un câştig nu numai pentru clujeni, ci şi pentru campionatul nostru: tot mai multe cluburi vor fi nevoite să umble la teşcherea pentru a ţine pasul!