Foiala din fotbalul nostru pseudoprofesionist pare a atinge în aceste zile cote încă nevisate. Peste tot, de la liderul la zi al Ligii şi până la cele deja retrogradate, de la Naşu’ şi până la Mititelu, toţi vorbesc despre tot soiul de chestii, cu accent pe transferuri dar şi despre bazaconii precum reluarea cuplajelor (asta-i bomba de început de an a Naşului) desigur pe stadionul... virtual, adică ăla care se presupune că va fi construit, într-un an (mai vedem…) pe ruinele deja fostului „Lia Manoliu”. Că ideea este cretină pur şi simplu o demonstrează faptul că nicăieri în lume nu se practică asemenea bazaconie (nici măcar acolo unde două echipe celebre, Milan şi Inter, împart acelaşi stadion, „San Siro”) în primul rând din raţiuni comerciale, inclusiv banii din transmisiile TV, dar nicidecum în ultimul rând din cauza galeriilor: şi aşa, oriunde în lume, sunt greu de stăpânit două galerii, d-apoi patru! Dacă tot vorbeam de stadionul aflat deocamdată în faza science-fiction, atunci să vedem ce se mai întâmplă prin alte locuri din ţară, cu alte stadioane. La Timişoara, Iancu se dă rănit la buzunar de câte investiţii a făcut el la stadion: nocturnă, drenaj (ce mai, te şi miri că n-au rămas pompele fără benzină!) şi zice că dacă nu se bagă la cheltuieli şi Consiliul Local, el se retrage! Ei, şi?, ar fi doar fireasca întrebare, al cărei răspuns de bun simţ nu poate fi decât unul: să se retragă, naibii, că de miliardari-cerşetori ne-om cam fi săturat, ba chiar până-n gât. De ce oare nu-i trece prin cap lui Abramovici să-i ia la ameninţări cu desfiinţarea lui Chelsea pe ăia din Consiliul Municipal Londra!? Prin comparaţie, Mureşan de la Cluj, pe lângă faptul că achiziţionează în continuare fotbalişti poate nu supradotaţi, dar sigur profesionişti oneşti, mai scoate la iveală şi macheta unui stadion adevărat pe care, zice el, îl va construi curând. De ce oare pe ăsta îmi vine să-l cred, în timp ce când aud de sâ-fâ-ul lui Naşu’ ori de şantajul lui Iancu, mă umflă râsul?