Alaltăieri, selecţionerul Piţurcă a vorbit! Fapta, rarisimă la domnia sa, m-a pus pe gânduri. Cum, acum, când toată lumea înjunghie porci, mai mult sau mai puţin tranchilizaţi, domnul Piţurcă să dea interviuri!? Nu tu caltaboşi, nu ţuică fiartă, ci interviuri la obiect? Ceva e putred, mi-am zis, probabil că pregăteşte vreo surpriză de proporţii, şi atunci s-o fi gândit (ori, mai degrabă, o fi ascultat de sfatul vreunui prieten dotat cu această calitate) că e momentul să apeleze la presa pe care altfel o urăşte ca tot prostovanul, indiferent că îl înjură sau nu. Iar pe el, şi pe bună dreptate, presa chiar l-a elogiat pentru remarcabila calificare. Ba l-a mai desemnat şi „antrenorul anului”, distincţie şi ea pe deplin meritată. Ei, ia să vedem ce zice domnia sa. Păi, mai întâi, lucrul de care mă temeam cel mai mult, anume că „Naţionala nu este un loc pentru experimente”. În traducere liberă, asta înseamnă că la turneul final domnul Piţurcă va defila cu aceleaşi personaje, indiferent dacă vor fi sau nu în formă. Este chestia care mă sperie cel mai tare, fiindcă, exceptându-i pe cei trei care, de altfel, ocupă şi podiumul celor mai buni fotbalişti din acest an (Mutu, Lobonţ, Chivu) toţi ceilalţi sunt nu doar interşanjabili cu oricare alţii din lot, dar chiar cu oricine de oriunde. Pentru prea entuziaştii apărători ai „consecvenţei” lui Piţurcă: da’ dacă nu-i consecvenţă, ci doar încăpăţânare de berbec? Vă mai amintiţi de alternativa Contra – Ogăraru? Şi de Piţurcă (pardon) care-l tot titulariza pe ăla, când celălalt juca evident mult mai bine? De fapt, juca. În timp ce „Guriţă” freca banca cu dosul personal. Ajunşi aici, ne lovim de o altă „consecvenţă” care pare mai degrabă o „aroganţă”! Anume că, deşi declara că la el în echipă vin doar ăia care-s titulari pe la cluburile lor, de nenumărate ori s-a întâmplat tocmai pe dos, începând chiar cu aceleaşi exemple: Ogăraru juca meci de meci la Ajax (şi bine!) în timp ce la Getafe adesea Guriţă era doar în tribună… iar la Naţională nu rata nici un meci! Adăugând şi ideea că ne-am putea face iremediabil de râs trimiţându-l pe Pinguin în teren (în loc de Zoo!), probabil în virtutea aceleiaşi idei că, decât să experimentezi cu un Torje sau Keşeru, mai bine joci prost la sigur cu Pinguinu’ sau Bănel, mă îndoiesc că la Euro, marşând pe ideea asta, putem obţine mai mult de zero puncte. Îi urez minte lui Piţurcă şi dv. un 2008 luminos. La mulţi ani!