Am pomenit în treacăt despre clasamentul de sfârşit de an, întocmit de principala gazetă de specialitate. Fotbalişti şi antrenori, fără alte categorii, căci s-ar fi căzut (şi mai mult!) în festivism. E un barometru interesant acest sistem pentru categoriile participante la vot. Fiind public, îmi voi permite să-l comentez. Las la o parte primul loc, atât de clar destinat lui Adrian Mutu, încât numai voturile excentrice nu l-au inclus pe prima treaptă. Cei care îl urmează, Chivu, Goian, Lobonţ – în ordine alfabetică, s-au mai rotit în funcţie de percepţia fiecăruia. Perfect meritat, lumea a apreciat atât aportul la echipa de club, cât şi pe cel de la echipa naţională. Însă totul până la Dică! Din partea publicului, cu a sa preponderenţă roş-albastră, poate ar fi fost de înţeles. Dar atunci când trăieşti din “fenomen” trebuie să operezi şi cu altceva decât cu subiectivismul sau cu inerţia. Acum exact un an mă indignam la această rubrică pentru că la gala organizată de naşul Gheară, finul Mutu îi lua faţa lui Dică în, probabil, anul carierei acestuia din urmă. Stelistul fusese campion, golgeterul detaşat al echipei, inclusiv în Liga Campionilor, devenise titular la naţională – şi aici încă vreo câteva goluri... Dar anul ăsta? Păi accidentat tot sezonul de primăvară, sezon de toamnă dezamăgitor, nici un titlu câştigat, titular la naţională nici nu s-a mai pus problema! De aceea, a-l introduce pe orice treaptă în acest clasament mi se pare un semn de bunăvoinţă remanentă. Nu mi-a venit să cred când l-am văzut pe locul întâi în preferinţele unei jurnalist de la Gazetă! După focalizare, am observat că era vorba despre domnişoara-editorialist, cea responsabilă cu alegoriile... Probabil că o fi impresionat-o la vreun interviu, i-o fi vorbit în citate şi i-o fi sărutat mâna! Oricum, i-ar fi fost greu să-l depăşească pe arătură pe colegul numit Eduard Apostol, care a umplut clasamentul de dinamovişti însă, dacă tot şi-a redus aria punându-şi ochelari de cal (câine?!), măcar putea să fie competent pe această felie: l-a omis dintre primii cinci taman pe Adrian Cristea, cel care a prins scara clasamentului la general, asta ca un fel de reparaţie. Ceferiştii, fie ei bucureşteni sau clujeni, sunt marii absenţi, dar pe bună dreptate. Rapidiştii nu au mai avut un jucător charismatic faţă de anul trecut când erau pe val Coman şi Zicu, cel mult suporterii ar fi putut spera la ex-ul Raţ. Iar liderii actuali vor culege ce au semănat abia la anul, deocamdată au doar un titlu neoficial, de iarnă.
Cam aşa am văzut eu lucrurile anul ăsta, la capitolul tehnicieni nu m-aş băga, fiindcă n-aş vrea să amestec antrenorii cu selecţionerii, sunt joburi diferite.