Anul care se încheie peste puţine zile ne-a adus, aş zice că în egală măsură, şi bune, şi rele. Bucuria supremă a fost calificarea, după ani mulţi, într-un turneu final la nivel de Naţională. Au fost exact 7 ani, ceea ce ne duce cu gândul la pilda cu cele 7 vaci slabe, de unde şi suportul pentru speranţa că le-a venit rândul celor 7 vaci grase. Ar fi, în cei 7 ani următori, două turnee finale de World Cup, plus încă un „european”, cel din 2012, iar motive de speranţă avem destule, cel mai consistent fiind acela că Naţionala de tineret este alcătuită chiar din fotbalişti… ba mai are şi performanţe!, adică a jucat de la egal la egal (de două ori la rând) cu Franţa, o ţară care are un veritabil cult faţă de juniori şi tineret. Iar când din urmă vine o echipă care a bătut Franţa (din două egaluri!, cu avantaj noi, în deplasare fiind 1-1, iar acasă 0-0), viitorul pare asigurat. Acum, normal ar fi să spun că ar mai trebui ca ăştia tineri să fie ocrotiţi, călăuziţi, bla-bla-bla, numai că nu este nevoie: tot parcursul lor de până acum degajă o atitudine şi o mentalitate de profesionişti veritabili, ba chiar de învingători. Iar dacă tot vorbeam de Naţională, ştirile venite chiar în aceste zile ale Crăciunului îmi dau frisoane: Mircea Lucescu îşi exprimă disponibilitatea de a prelua echipa! E drept că, în stilu-i de o inconfundabilă ambiguitate, vorbea despre „o echipă naţională”, „oricare ar fi aceea”, dar şi despre „posibilitatea de a antrena Naţionala României”. Ajunşi aici, mă văd silit să spun câteva lucruri. Mai întâi, că între Piţurcă şi Lucescu sunt câteva deosebiri fundamentale, mai toate în favoarea lui Lucescu, începând cu nivelul performanţelor internaţionale, continuând cu cel de educaţie şi de cultură şi încheind cu exprimarea. Dincolo însă de toate astea, oricât de mult nu mi-ar plăcea Piţurcă, trebuie să-i recunoaştem meritele indiscutabile în calificarea României la două turnee finale. Pe primul, i l-au furat printr-un complot de o murdărie greu imaginabilă într-o lume normală. Refuz ideea că se poate comite şi o recidivă. Pentru ca şi în fotbal să se instaureze normalitatea, este obligatoriu ca Piţurcă să-şi păstreze locul câştigat prin muncă. Doar aşa, 2008 va fi un an mai bun decât ultimii 7. Un Crăciun fericit tuturor cititorilor mei.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Mai bine, anul viitor.

Comentarii