Haideţi să ne luăm raţia de libertate şi de Crăciunul ăsta! Nu aceeaşi libertate de acum optsprezece ani, ci una specială. Să nu lăsăm lucrurile urâte să ne atingă în aceste zile, să le lăsăm să treacă pe lângă noi. E greu, dar să ne impunem această libertate (îmi asum contradicţia dintre termeni). Dacă scandalul ar fi vântul, noi să fim muntele, nu giruete sau sălcii. Ne-om fi săturat şi noi de gusturi sălcii... Eu am tot încercat, dar mă minunez cu câtă râvnă ni se bagă în ochi şi ni se îndeasă în urechi aberaţiile, chiar şi în aceste zile când cică trebuie să fim mai buni! Astfel, aflăm că bufonul numărul unu al naţiei pretinde că a fost victima serviciilor secrete, al căror braţ lung ar fi fost nimeni altul decât Gică Hagi, în calitate de agent secret, desigur! Atât de secret că nu ştiau nici el, nici ele, serviciile... Cum ziceam, printre astfel de chestii e bine să trecem ca gâsca prin apă, şi să-l lăsăm pe delirant în plata Domnului. Nu de alta, dar oricum fraza precedentă conţine un cuvânt din familia celor la care se închină: plata!
Însă în acest caz ziariştii sunt doar răspândaci, ei doar preiau şi dau mai departe. Cu totul altfel stau lucrurile când ziarul se transformă într-un evantai care aţâţă jarul. Sau şterge praful cu bună ştiinţă de pe frustrări mai vechi, aruncând astfel în derizoriu propriul demers, altfel prestigios. Mă refer aici la ancheta (nesuferit cuvânt!) Gazetei privind desemnarea fotbalistului anului. Au ajuns oameni bătrâni, iertată fie-mi formularea, ca foştii portari Coman şi Răducanu, să-şi arunce vorbele grele după atâţia ani, insinuând chiar că desemnarea câştigătorului se făcea pe bază de pile la federaţie. E drept, acum nu mai e cazul, federaţia îşi dă girul în altă parte...
Dar cele rele să se spele şi, în ce ne priveşte, doar atât: să luăm de picioare nişte pahare şi la mai mare!