În buna tradiţie românească, atunci când lucrurile ori merg prost, ori nu merg deloc, vinovaţii nu se află printre cei care nu-şi fac treaba, ci cu totul în altă parte. Am văzut şi eu, probabil la fel ca mulţi dintre dumneavoastră, meciul de la Vaslui, în care gazdele au câştigat cu 2-1 în faţa unei echipe dinamoviste care şi-a etalat, adesea în exces, toate slăbiciunile, timp de vreo 4 luni, atât în campionat cât şi în cupele europene. Rezumând, toate impresiile din acest interval de timp, Dinamo are o apărare greoaie, adesea rudimentară, mereu visătoare, o linie de mijloc care, de când s-a accidentat Zicu, putem spune că nu există, şi una de atac în care grija pentru protejarea ciolanelor ostenite de vârstă dar şi de suprasolicitare este elementul cel mai vizibil. Cred că în afară de Radu Ştefan, din când în când şi parcă tot mai rar, şi de Ganea, care şi el s-a înmuiat după o explozie dătătoare de speranţe, restul nici nu sunt fotbalişti. Unii, ca Niculescu ori Dănciulescu, au fost cândva, iar alde Moţi ori Pulhac nu vor ajunge niciodată. Sunt buni de umplut găuri, norocul lor fiind că producţia internă de fotbalişti a scăzut până către dispariţie. Din toate aceste cauze, Dinamo excelează totuşi pe un  post: acela de portar. Fiindcă, dincolo de imensul talent şi de experienţa considerabilă, Lobonţ are şi „norocul” de a fi mereu în priză, catastrofele din faţa lui având grijă să creeze adversarilor ocazii peste ocazii de gol. Am mai spus-o şi o repet: fără Lobonţ, Dinamo ar fi fost în clasament mult sub Universitatea Cluj. Au puterea acţionarii lui Dinamo să recunoască toate acestea? Aiurea! Păi cum să-şi explice unii altora că pe acela l-a vrut în lot, iar pe ălălalt, ălălalt. Puşi unul lângă altul, a ieşit o adunătură de care se fac vinovaţi toţi. Şi atunci, ce se întâmplă? Vine meciul de la Vaslui, prinde ăla două şuturi uluitoare, mai prinde şi Lobonţ p zi proastă, şi gata. Iar acţionarii lu’ Peşte, în loc să cureţe locul de buruieni, vin cu chestia aia: „Ne-a arbitrat un vagabond.” O fi, dom’ Turcu, că la vagabonzi se vede cât de acolo că te pricepi.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Dinamo, un caz special.

Comentarii