Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoAtacantul echipei AC Fiorentina, Adrian Mutu, a declarat, într-un interviu în cadrul emisiunii "Il signori del calcio" de la postul italian Sky Sport 1, că a încercat să demonstrez că poate fi valabilă comparaţia sa cu Gheorghe Hagi, informează cotidianul Tuttosport.
Redăm interviul acordat de internaţionalul român:
Reporter: La 18 ani, ai debutat în campionatul românesc. Erai aşa de talentat încât toţi te-au numit ca moştenitorul lui Hagi.
Adrian Mutu: A fost o greutate în plus pentru mine, deoarece Hagi a fost unul dintre cei mai buni jucători români din toate timpurile. În acelaşi timp, am fost foarte onorat şi am încercat mereu să demonstrez că această comparaţie poate fi valabilă.
R: Hagi era idolul tău când erai copil?
A.M.: Era idolul tuturor copiilor români. Avea carismă şi a făcut enorm pentru fotbalul românesc.
R: Mai erau şi alţi jucători din care te inspirai?
A.M.: Toţii fotbaliştii cu numărul 10 de la toate echipele îmi plăceau. Cum ar fi Platini şi apoi Del Piero.
Coleg cu Ronaldo şi Panucci
R. Prima ta experienţă în fotbalul italian a fost la Inter. Ce ai gândit atunci când ţi-au spus să-ţi faci bagajele pentru a pleca la Milano?
A.M.: Abia aşteptam. Era o echipă cu atâţia campioni. În prima zi când am ajuns în vestiar am stat alături de Vieri. Mai erau şi Baggio, Ronaldo, Zamorano, Blanc, Zanetti, Panucci. Credeam că nu voi juca niciodată. Nu aveam deloc răbdare, vroiam să fiu pus imediat la încercare. O dată, la antrenamente, Lippi m-a luat de ureche şi mi-a spus: «Băiete, eşti tânăr, nu te mai agita pentru că vei avea şansa să joci!». Mai erau 14 jocuri până finalul campionatului şi dintre ele am evoluat în şase ca titular, dar era atât de multă de presiune... Nu m-am impus deoarece pentru mine Inter, la vârsta aceea, era un pic cam mult. Lippi prefera jucători cu mai multă experienţă.
Coşmarul Chelsea
R: A venit apoi trecerea la Chelsea. Ai devenit jucătorul român cel mai scump din toate timpurile.
A.M.: A fost o ofertă pe care nu o puteai refuza.
R: Ce relaţie aveai cu Abramovici?
A.M.: Una foarte bună, eram jucătorul favorit al fiului său.
R: La început a mers totul bine. După aceea, ai încetat să faci furori în teren şi făceai doar în afara lui.
A.M.: Când începi să exagerezi în afara terenului, pe teren fizicul nu o mai acceptă. Să greşeşti este normal, face parte din viaţă, dar şi atunci când eşti o persoană publică este mult mai uşor ca oamenii să te arate cu degetul. Cel mai important lucru este să tragi concluziile cele mai bune din aceste critici.
R: Ai fost depistat pozitiv cu cocaină. Crezi că ai căzut într-o capcană?
A.M.: O capcană făcută de greşeli copilăreşti, nu cred că a fost ceva pus la cale de Chelsea pentru a mă alunga. Era uşor să greşeşti: eram celebru, la Londra mergeam peste tot şi eram tratat ca un rege. Am fost naiv, am fost un credul.
R: A fost vreun motiv pentru care te-ai lăsat aşa influenţat?
A.M.: Cu câteva luni înainte să merg la Londra, am divorţat de soţia mea (n.r. - Alexandra Dinu), aveam şi un copil iar aceste lucruri erau o mare povară. Apoi, ca şi atunci când am ajuns prima oară în Italia, oamenii, limba, erau toate noi. Intrasem puţin în depresie. La început acest lucru nu se simţea pentru că pe plan fotbalistic în mergea foarte bine. După aceea, am avut o pubalgie timp de trei luni, iar necazurile au început să apară.
R: Nu crezi că ar fi trebuit să fie mai aproape de tine cei de la Chelsea?
A.M.: În majoritatea cazurilor, echipa îţi mai dă o a doua şansă, în schimb aici în două luni m-au dat afară. Vorbeam puţin limba engleză, nu înţelegeam prea multe. Am rămas dezamăgit deoarece ar fi trebuit să-mi dea o a doua şansă. Nu era corect să mă lase singur pentru că problema era mai mult pe plan personal, decât pe cel fotbalistic. Am fost concediat, nu m-au mai plătit, am fost concediat aşa cum era normal să se întâmple, iar acum sunt în aşteptarea ultimei sentinţe. Să plătesc atât de mult pentru o greşeală a fost exagerat, m-au descris într-un mod în care nu sunt, de cinci ani nu am mai vorbit despre asta, dar în curând voi începe să spune exact cum s-au întâmplat lucrurile.
R: Cum ai ieşit din această situaţie?
A.M.: La început credeam că trăiesc un coşmar. M-a ajutat şi familia, dar în special am încercat să stau singur pentru a mă regăsi. Dinamo Bucureşti mi-a permis să mă alătur antrenamentelor lor, eu le mulţumesc pentru că m-au ajutat foarte mult. Apoi, după trei luni, am semnat cu Juventus. În luna ianuarie, am ajuns la Torino şi am vorbit cu Capello (n.r. Fabio Capello). Mă pregăteam în fiecare zi.
Între primii 10 fotbalişti din lume
R: Un fost coechipier de-al tău de la Juventus spune că eşti între primi zece fotbalişti ai lumii. Acest lucru îl spune Ibrahimovici.
A.M.: El a fost colegul meu de cameră în cei doi ani pe care i-am petrecut la Juve. Imaginaţi-vă ce pereche eu şi el în cameră!
R: Care a fost cel mai frumos moment al tău la echipa din Florenţa?
A.M.: Semifinala Cupei UEFA pe care am pierdut-o la penalti, putem chiar să şi câştigăm acel trofeu.
R: Cum ţi se pare Florenţa?
A.M.: Este un oraş ciudat. În trei zile poate trece de la entuziasm la pesimism. Şi apoi revii la entuziasm. Nu există mult echilibru în sentimente. Acest lucru însă reprezintă forţa acestui oraş, deoarece este suficient un singur episod pentru a reda entuziasmul, mai repede decât în alte locuri. Suntem foarte influenţaţi de temperamentul oamenilor acestui oraş.
