Ce-aş face înainte de a începe şcoala ....

Începe şcoala. Multe din discuţiile din ultimul timp au acest subiect fiindcă majoritatea prietenilor mei au copiii în clasa … întâi. Mai am până să simt pe pielea mea emoţiile de părinte în clasa I, dar nu pot să nu mă gândesc ce aş face dacă aş avea acum fetiţa în clasa I.

Aşa că …

M-aş întreba din timp ce fel de educaţie vreau pentru copilul meu pe termen lung. Vreau să fie olimpic la matematică sau vreau să fie balerină? Vreau să aibă o relaţie bună şi caldă cu învăţătoarea lui sau vreau să înveţe ce înseamnă autoritatea şi rigoarea? Vreau să îşi dezvolte creativitatea, să facă propriile alegeri şi să fie independent sau vreau să ştie să asculte, să se conformeze şi să respecte reguli clare? În funcţie de răspunsurile pe care le dorim amândoi părinţii, căutăm şcoala şi omul – învăţător care să îndeplinească aceste valori. Asta … cam cu un an înainte.

Acasă ne-am juca din ce în ce mai des de-a învăţătoarea folosind tabla pe care scriem cu creta, măsuţă, ghiozdan, caiete, creioane, etc. Păpuşile din arsenalul de jucării ar deveni colegi de clasă iar rolurile ar fi des schimbate, fetiţa mea ar fi învăţătoare şi noi (mami, tati sau frăţiorul) am fi elevii … Şi am inventa diverse situaţii posibile: elevul întârzie dimineaţa, îşi uită caietul acasă, ştie bine lecţia şi ia o nota maximă în carnetul de note, are lucrare, etc.

Înainte de a începe şcoala mi-aş lua copilul (de mână sau nu) şi am vizita împreună şcoala la care urmează să meargă. I-aş arăta unde sunt sălile, cancelaria (ce e aia cancelarie?), toaletele, scările, curtea, sala de sport. Ne-am uita la desenele de pe pereţi şi la ce fac copiii în pauze, ce fac învăţătoarele, etc. Dacă viitoarea învăţătoare e de acord sau dacă ştim personal o altă învăţătoare chiar de la o altă şcoală, poate am putea asista şi la o oră pentru a se familiariza în avans cu statul în banca, privitul la tabla, catedră, etc.

În timpul vacanţei poate ne-am uita peste manualele de clasă sau m-aş uita eu singură (să nu-i stric curiozitatea de a descoperi la şcoală ce conţin) şi am inventa jocuri noi sau diverse teme de discuţie pentru a fi familiari cu termenii.

Am merge la cumpărături împreună şi ne-am distra efectiv râzând şi alegând ghiozdanul, penarul, caietele, creioanele, etc.

Fireşte că aş merge cu ea în prima zi la şcoala (de fapt am merge amândoi părinţii … şi aş face multe poze) şi în zilele următoare. Aş observa-o atent la ce se uită, ce o interesează, ce nedumeriri apar pe chipul ei înainte de a intra în clasă şi i-aş răspunde la toate întrebările. Ştiu că atunci când copilul începe o perioadă într-un mediu şi colectiv nou e bine să poarte hainele familiare şi nu altele noi, decât dacă ar vrea neapărat. Poate ar purta ciorapii preferaţi sau pantofiorii preferaţi şi nu neapărat cei mai noi. Şi poate ar vrea să aibă în ghiozdan un obiect de acasă care să o facă să se simtă mai în siguranţă.

Când aş lua-o de la şcoala în prima zi aş aştepta-o cu un cadou micuţ, nu ca o recompensă, ci ca o amintire a acestei unice zi, având grijă totuşi să fie ceva ce ea apreciază şi îi face plăcere. Apoi ne-am pune pe povestit, ea despre prima ei zi de şcoală, eu despre primele mele zile de şcoală şi poate şi tati despre primele lui zile de şcoală. Aş insista pe aspectele plăcute şi interesante pentru ea, restul aspectelor care mă interesează pe mine le-aş adresa direct învăţătoarei. Totuşi dacă ceva a deranjat-o sau nu i-a plăcut, fireşte nu ocolesc subiectul. Din contră, abordăm direct situaţia întrebând-o cum crede ea ca ar putea să o rezolve şi hotărând împreună cea mai bună soluţie.

Am observat de-a lungul timpului că mulţi traineri şi psihoterapeuţi veniţi din străinătate spun că în România majoritatea părinţilor acordă mult prea mare atenţie învăţării cognitive şi rezultatelor şcolare ale copiilor lor şi mult prea puţină atenţie celorlalte aspecte ale vieţii: învăţarea emoţională, viaţa socială, jocurile împreună cu copiii, sportul, vizitele în familie, ieşirile în aer liber, etc. aspecte care totuşi contribuie mult la realizarea unor deprinderi de viaţă sănătoasă a copiilor noştri şi care nu trebuiesc nicidecum ignorate. Aşa că în primele zile abordarea nu ar fi “ce teme ai pe mâine” ci “v-aţi uitat azi prin manual? si ce-aţi descoperit?”, etc.

Când ar avea de învăţat aş asista-o întâi în a face temele singură, apoi i-aş pune întrebări sau aş ghida-o pe calea cea bună de rezolvare. Dacă aş avea timp să facem temele împreună. Dacă nu, atunci aş întreba-o ce a învăţat interesant astăzi şi am descoperi împreună mai multe detalii despre acel subiect. Bineînţeles după ce i-aş lăuda abilitatea de a învăţa ceva nou în fiecare zi. Un mod foarte interesant de a-şi susţine copilul în plăcerea descoperirilor este de a-l întreba însă nu „Ce ai învăţat azi interesant la şcoala?”, ci „Ce întrebare interesantă ai pus azi la şcoală?” sau transformată pentru a continua explorarea şi acasă: „Ce întrebare interesantă ai vrea să îmi pui legat de ce ai învăţat azi la şcoală?”.

Voi ce întrebări aţi vrea să discutaţi cu copilul vostru, după ce îi spuneţi „Bine ai venit de la şcoală”?