Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video- Este adevărat că felul în care ne comportăm cu unul dintre copiii noştri nu se va potrivi şi pentru celălalt copil (mai ales dacă micuţii sunt de sexe diferite)? Cum află un părinte care este cea mai buna soluţie pentru copilul lui?
- Da, este adevărat. Abordările diferă de la copil la copil, chiar dacă sunt fraţi. Fiecare copil e unic şi fiecare părinte poate să afle ce funcţionează şi ce nu în primul rând dacă observă cu atenţie copilul şi în al doilea rând dacă aplică ceea ce învaţă şi ţine cont de efectele primite. De asemenea, când copiii cresc e posibil ca unele din vechile abordări care au funcţionat să nu mai funcţioneze şi atunci trebuiesc adaptate iar vârstei copilului şi contextului prezent.
- Cum îi vedeţi dumneavoastră pe oamenii care vin la seminariile ţinute de dumneavoastră şi care credeţi că este mentalitatea?
- Oamenii care vin la seminariile pentru părinţi sunt oameni interesaţi în general de dezvoltarea lor personală. Sunt oameni care au mai fost la cursuri, ori organizate de firmele la care lucrează ori alese de ei personal. Sunt oameni care realizează că investiţia psihologică în ei şi în copiii lor este foarte importantă pentru viitorul lor.
- Cum ar trebui să reacţioneze un părinte obosit, nervos, fără chef atunci când interacţionează cu copilul său? Cum reacţionează aceştia de fapt?
- Dacă un părinte este obosit, nervos, fără chef şi poate să amâne un timp interacţiunea cu copilul său, atunci e mai bine să o facă, spunându-i ceva de genul : "Nu am dispoziţia necesară să te ascult acum, vreau să ma liniştesc 10 minute şi vorbim după aceea, da?"
Eu le recomand părinţilor să se gândească pe drumul spre casă la perioada când erau ei copii şi să se întrebe ce aveau nevoie atunci şi cum şi-ar fi dorit să reacţioneze părinţii lor faţă de ei când ajungeau acasă de la servici? Fiindcă nu ar putea spune: mi-aş fi dorit să înceapă să critice ce n-am făcut bine sau să ţipe la mine sau să mă ignore uitându-se la televizor. Ci ar spune că şi-ar fi dorit poate să fie luaţi în braţe, să fie întrebaţi despre cum se simt, ce au realizat frumos, ce-au făcut bine, chiar dacă ştiu că ulterior vor discuta şi despre aspectele mai puţin plăcute (de ce au luat o notă mică sau n-au făcut curat în cameră, de exemplu).
O altă metodă care are rezultate sigure în motivarea părinţilor de a-şi schimba abordarea e pur şi simplu să se înregistreze pe telefon când interacţionează cu copiii lor acasă. Dacă le place ceea ce ascultă ulterior, şi din postura de părinte, dar şi din cea de copil, atunci e ok să continue aşa. Dacă însă nu le place, atunci să facă tot ce pot astfel încât să fie mulţumiţi de comunicarea dintre ei şi copiii lor. Şi aici intră cursurile şi coachingul pentru părinţi.
