Ce valori transmiţi copiilor tăi? (II)

De când copiii sunt mici şi mereu după aceea, aceste valori trebuiesc aplicate în mod deliberat şi consecvent. Modalităţile sunt mai multe:

În primul rând le trăim şi le exprimăm în comportamentul nostru noi ca părinţi. Nu întotdeauna le putem aplica însă 100% şi e bine să nu negăm acest lucru.

Chiar e foarte util să fim atenţi la momentele în care nu le aplicăm pentru că acele momente pot fi exploatate foarte bine de către copil în sensul opus a ceea ce ne dorim noi. Şi mă gândesc aici la mesajul pe care îl trimitem des copiilor „să nu minţi!” Însă dacă e să ne analizăm amănunţit comportamentul nostru sigur întâlnim situaţii în care am minţit, uneori chiar cu copilul de faţă. Numai că îi spui unui cerşetor că nu ai bani când copilul tău ştie că ai, poate fi gândit de către copil „mami spune o minciună ca să scape de cerşetor – hmm, deci asta poate fi o soluţie”.

Aşa că uneori e nevoie să îi explicăm copilului şi astfel de situaţii, contradictorii pentru el, fireşti pentru noi. Şi oare chiar nu există momente în viaţă când ar avea valoare să fim capabili să minţim? Dacă am fi sinceri nu noi, ne-am da seama că da. Şi nu trebuie să căutăm mai departe de secretara unui director. Dacă ea nu ar fi în stare să spună senină şi convingătoare că domnul director nu e în birou, când el e de fapt, atunci şi-ar pierde postul, nu?

Soluţia pe care am găsit-o noi în acest caz nu e să anihilăm abilitatea copilului de a minţi, ci să îl învăţăm că în cele mai multe cazuri e bine să nu o folosească (chiar dacă o are) dacă vrea să aibă relaţii de încredere cu ceilalţi.

În acelaşi timp putem să verbalizăm în faţa lor ceea ce facem în acord cu care valori şi cum anume luăm decizii pe baza valorilor importante pentru noi. De exemplu: „Uff, ce obosit sunt, aşa aş sta acasă, dar i-am promis prietenului meu că îl ajut la cărat mobila aşa că trebuie să merg cu el.”

Ulterior putem folosi televizorul, internetul, revistele şi celelalte persoane din jurul nostru pentru a exemplifica cum anume ele respectă sau nu anumite valori. Sigur pentru acest lucru e nevoie să petrecem timp alături de copilul nostru uitându-ne împreună la emisiuni sau citind cărţi, reviste. Şi chiar dacă surprindem împreună ştirile e bine să explicăm că „unii oameni consideră că bătaia e cea mai bună soluţie de a-şi rezolva conflictele fiindcă nu ştiu ce altceva să facă – dar noi nu suntem de acord cu rănirea altor persoane, de aceea învăţăm să discutăm deschis ceea ce nu ne convine. Însă e bine să ştii să te aperi dacă te atacă un om cu care ai un conflict dar nu ştie să reacţioneze altfel decât violent, chiar dacă tu îi vorbeşti frumos.”

Apoi putem să îl ajutăm pe copil să ia singur decizii şi să aleagă ce comportamente să adopte în funcţie de valorile importante din familie. Cum facem acest lucru? Îi punem întrebări, îi cerem să gândească şi din punctul de vedere al altor persoane, îl întrebăm despre efecte şi consecinţe, pe termen scurt, pe termen lung, pentru el şi pentru alţii şi bineînţeles îi dăm informaţii pe care nu le cunoaşte sau îl sprijinim să caute în altă parte.

Sigur, pentru a aplica oricare din aceşti paşi e nevoie de o stare de vigilenţă şi alerta permanenta, constanţă şi unitate în abordare. Nu poţi să îi spui copilului azi „nu e frumos să arunci hârtii pe strada” şi mâine când face acelaşi lucru să nu îi spui nimic. Sau tu să îi spui că nu e frumos să rupă florile, iar bona să îi spună „Hai să rupem flori să îi ducem lui mami!”. E nevoie să te hotărăşti înainte ce valori respecţi şi să intervii cât poţi de mult şi în relaţia cu ceilalţi (bunici, bone) astfel încât să te asiguri că şi ei respectă aceleaşi valori în abordarea copilului tău (în restul vieţii lor, fireşte pot aplica valori diferite).

Însă vine o vreme în care valorile familiei nu au atâta importanta ca cele ale grupului din care face parte copilul tău şi atunci din păcate, capacitatea ta de intervenţie e limitată. Pe lângă faptul de a ţine aproape grupul din care face parte copilul tău, poţi să ai mai multă linişte atunci dacă ai implementat valorile de bază ... în primii 7 ani de acasă. Succes!