De frică, nu! (II)

„Dacă principele cârmuieşte numai prin legi şi pedepse, atunci oamenii vor evita să facă răul de frică, nu din convingere. Dar dacă principele se dă pe sine însuşi ca exemplu de virtute, conformându-se riturilor, poporul se va abate de la rău din convingere şi astfel va păşi pe calea virtuţii.” (Învăţăturile lui Confucius)

Uneori chiar sunt mult mai importante motivele copilului de a face un anume lucru şi nu rezultatul comportamentului lui.

Există o vorbă care spune că se pot face lucruri negative din motive corecte care chiar este valabilă în aceste cazuri.

Citisem cândva o povestire de care mi-a adus aminte şi fetiţa mea la un moment dat (avea un an şi ceva) când m-a chemat bucuroasă în bucătărie să îmi arate ce a reuşit să facă singură. Reuşise într-adevăr să verse laptele dintr-o sticluţă de plastic în căniţa ei, dar doar un sfert, restul de trei sferturi fiind pe scaun şi pe jos. Bineînţeles că mai importantă a fost iniţiativa ei de a se descurca singură decât mizeria făcută încât am lăudat-o şi am şters amândouă laptele vărsat.

Povestea citită era despre un băieţel care îşi întâmpină seara tatăl la uşă spunând “Tati, eu sunt harnic!”. Întrebându-şi soţia ce s-a întâmplat, ea i-a povestit că a intrat în bucătărie şi l-a văzut pe băieţel pe scaun lângă masa cu farfurii pe care vărsase aproape toata apa dintr-o sticlă luată din frigider. Nervoasă, a vrut sa îl certe pentru ce-a făcut, dar s-a oprit şi l-a întrebat:

Ce ai încercat să faci cu apa?

Am încercat să te ajut.

Cum adică? s-a mirat ea.

Am spălat farfuriile pentru tine.

Şi de ce ai folosit apă din frigider?

Fiindcă n-am putut să deschid robinetul de la chiuvetă.

Ok, ia gândeşte-te ce ai putea să faci diferit data viitoare ca să fie mai puţină mizerie?

Copilul s-a gândit puţin timp şi a spus:

Să le spăl în cadă!

Hmm, vasele nu se spală în cadă. Dar ce zici dacă data viitoare m-ai chema să-ţi dau drumul la robinet şi să le speli în chiuvetă, stând în picioare pe scaun?

Îmi place ideea asta.

Şi acum ce zici să facem cu mizeria?

Să aducem nişte prosoape şi să ştergem apa.

Ok, hai să facem curat. 

Important nu e ca bucătăria să fie mereu curată, importanta e lecţia pe care o învaţă copilul, concluziile pe care le trage şi ceea ce îşi spune despre sine în mintea lui după aceea. Dacă mama ar fi reacţionat negativ şi l-ar fi certat pentru mizeria făcută, atunci copilul s-ar fi simţit vinovat, ruşinat, umilit, dezamăgit şi i-ar fi spus seara tatălui: “Eu sunt un copil rău!” Plus că data viitoare n-ar mai fi încercat să ajute pe nimeni de frica de a face ceva greşit şi de a fi iar certat.

Dar cum toţi vrem să avem copii care să se simtă apreciaţi, încrezători în sine, cu iniţiativă şi descurcăreţi ...

- să fim atenţi ce motive sădim în ei când vream să îi educăm să fie ascultători,

- să ne întrebăm ce preferăm să-şi spună în mintea lor despre ei înşişi după aceea,

- şi să apreciem intenţiile lor pozitive atunci când evaluăm un comportament, chiar dacă ceea ce vedem în acel moment e într-adevăr un rezultat dezastruos.