Copilul timid - Care sunt implicaţiile sociale?

Un copil timid are multe neajunsuri pe plan social, atât cu ceilalţi copii, cât şi cu adulţii.

Timiditatea îi împiedică să iniţieze contacte sociale cu alţi copii, aşa că un copil timid va sta mai mult izolat. El nici nu va răspunde cu uşurinţă solicitărilor de a interacţiona venite din partea altor copii, ca urmare el va avea mai puţini prieteni, deşi îşi va dori poate anturajul lor.

Ca urmare, el nu va învăţa să se joace în grup, de exemplu să joace fotbal sau jocuri care presupun atingeri fizice.

Îi va fi greu să se expună prin mişcări în faţa altora, ceea ce îl va face să evite să danseze, lucru aproape “obligatoriu” la o petrecere.

Şi se formează astfel un cerc vicios: dacă la început ceilalţi copii îl vor solicita în astfel de activităţi, când vor vedea că el refuză tot timpul, nu îl vor mai invita, ceea ce sporeşte şi mai mult tensiunea copilului timid. El ar vrea să li se alăture, dar cum nu are putere să o facă singur, poate ar fi mai uşor dacă l-ar invita cineva, însă în timp aceste invitaţii ar putea să dispară, mai ales dacă el rămâne în acelaşi grup unde colegii îl cunosc mai mulţi ani (la grădiniţă, la şcoală).

Un alt efect negativ asupra copilului timid în societate este dat de faptul că el evită să spună ce ştie în faţa altora, astfel încât ceilalţi pot considera uşor că el nu ştie nimic. De aceea la şcoală copiii timizi se descurcă mult mai uşor la testele scrise decât la cele orale. Chiar dacă sunt foarte deştepţi şi au învăţat foarte bine, la evaluările orale, emotivitatea crescută îi împiedică să ajungă să acceseze informaţiile pe care le ştiu deja.

De asemenea, efecte negative obţin în condiţii de presiune, de stres şi de timp limitat. Dacă este grăbit sau forţat, dacă nu are suficient timp să se adune, să se gândească, să îşi ia în stăpânire propriile emoţii, atât cât poate, performanţele obţinute scad, chiar dacă la aceeaşi sarcină, în condiţii securizante ar obţine performanţe înalte.

Un alt neajuns este percepţia celorlalţi care pot să interpreteze un copil timid ca fiind neprietenos, snob sau arogant – ceea ce îi îngreunează şi mai mult situaţia.

Iar atunci când rezolvarea unei situaţii care îl priveşte ţine de interacţiunea cu alţi oameni, mai ales străini, de multe ori un copil timid va evita acest lucru, periclitându-şi bunăstarea. Dacă atunci când îi e sete, soluţia e să ceară cuiva un pahar cu apă, poate prefera să sufere de sete în continuare.

Dar când aceştia vor deveni adulţi?

Cam aceleaşi implicaţii sociale ale timidităţii întâlnim şi la adulţi, deşi cadrul se schimbă.

Şi adulţilor le va fi greu să îşi facă prieteni noi, să se integreze într-un colectiv la un nou loc de muncă, de exemplu. Sau să facă cunoştinţă cu părinţii colegilor de clasă ai copilului lor.

Le va fi greu să ceară ceva colegilor sau să îi refuze.

Le va fi greu să solicite o întrevedere cu şeful sau să ceară o mărire de salariu.

Vor avea emoţii şi se vor consuma foarte mult dacă vor fi puşi să ţină un discurs în faţa departamentului. Sau chiar şi atunci când vor primi un premiu şi vor fi invitaţi pe scenă.

Sau când vor întâlni persoane de rang superior din aceeaşi firmă sau din alta, din ţară sau din străinătate.

De regulă nu îşi vor dori să fie şefi sau manageri. Vor prefera joburi de specialişti în care îşi vor face treaba foarte bine fără să trebuiască să aibă o mare interacţiune cu alţii.

Pot continua să evite să privească persoanele în ochi atunci când discută cu ele şi să se simtă stânjeniţi când alţii o fac.

La petrecerile de la firmă pot evita să se ducă sau doar pot evita să danseze sau aleg să interacţioneze doar cu persoane deja cunoscute.

Uneori timiditatea, la fel ca în cazul copiilor îi împiedică să rezolve cu succes o sarcină dacă aceasta presupune iniţiativă în interacţiunea cu alţii. Dacă a ajunge la timp la o întâlnire într-un oraş nou ţine de a pune o întrebare unui poliţist pe stradă, e posibil să prefere să se învârtă cu maşina prin oraş şi să rateze întâlnirea decât să abordeze o persoană străină cu o întrebare.

Un alt efect în viaţa unui adult timid este faptul că de obicei timiditatea este însoţită de un sentiment de inferioritate, de o stimă de sine scăzută ceea ce face să refuze sau să evite sarcini mai complexe şi să îşi înfrâneze astfel dezvoltarea profesională, deşi la nivel de potenţial intelectual ar fi foarte capabili.

Psiholog Mihaela ZAHARIA
Parenting trainer & coach Mind Master
www.parenting.ro