Un chirurg sucevean era să moară din cauza a trei microbi luaţi din burta pacienţilor operaţi

Riscurile la care sunt expuşi medicii şi personalul medical, de la agresiunile verbale şi fizice din partea unor pacienţi sau aparţinători recalcitranţi până la bolile profesionale, sunt printre cele mai puţin cunoscute de publicul larg. Singurul aspect care interesează pacientul şi familia acestuia este propria boală, atenţia şi tratamentul pe care le primeşte pentru a se face bine.

Unul dintre chirurgii de la Spitalul de Urgenţă ”Sfântul Ioan cel Nou" Suceava a acceptat să ne povestească şi cum se poate întâmpla ca doctorul să se îmbolnăvească de la pacient sau să ”agaţe” o bacterie de spital.

Medicul spune că, cel puţin în chirurgie, pentru medici şi asistente există riscul de a se înţepa în timpul actului operator. ”Mi s-a întâmplat să mă înţep efectiv cu acul în timp ce eram cu mâinile în burta pacientului. Alteori mi s-a întâmplat să fiu înţepat din greşeală, de colegi, aşa cum din greşeală am înţepat şi eu o asistentă. De la unul mi-a sărit sângele exact în ochi. Asta se întâmplă, ştim toţi că avem acest risc”, a afirmat medicul. Asta în condiţiile în care pe masa din sala de operaţie pacientul poate avea peritonită, o afecţiune a intestinului, o hepatită C sau HIV necunoscute etc. După o înţepătură cu acul în timpul unei operaţii septice s-a contaminat de la pacient cu doi germeni extrem de agresivi, Yersinia şi Proteus, pe care însă organismul său i-a tolerat. Până într-o zi. ”Pe un fond de oboseală cronică şi o răceală, m-am trezit cu o durere musculară puternică în piciorul drept. Am luat Algocalmin, că trebuia să intru în sală, dar pe urmă a fost tot mai rău”, povesteşte medicul. După mai bine de patru luni de investigaţii în mai multe spitale din ţară, a aflat ce are: cele două bacterii, cărora li s-a adăugat şi un stafilococ, s-au cantonat în articulaţia femurului şi au infectat-o. Colegii săi i-au scos un litru de puroi, în care au fost depistaţi toţi cei trei germeni, care au mâncat din os şi i-au lăsat piciorul drept cu 10 cm mai scurt.

Au urmat 6 luni chinuitoare de tratament; de la 86 de kilograme a ajuns la 60 kg. Mult timp a mers în baston, până la recuperare, însă dureri are şi acum, la 11 ani de când s-a întâmplat.

Respectarea protocoalelor reduce la minimum riscul infecţiilor

Experienţa personală constituie un motiv în plus să fie extrem de riguros în respectarea protocoalelor în sălile de operaţie ale spitalului. ”În spital e ca în armată, cu protocoale precise. Dacă acestea se respectă, reduci la minimum posibilitatea de a se întâmpla o nenorocire. Și în spitalul de la Suceava se respectă, credeţi-mă, de la regimul hotelier şi tacâmuri până la sala de operaţie. Managerul nu face rabat la igienă”, a afirmat chirurgul.

Potrivit acestuia, în Spitalul de Urgenţă Suceava sterilizarea este automatizată, la fel ca şi controlul acesteia. Sistemul de ventilaţie din sălile de operaţie introduce aer aseptic, ceea ce iarăşi reduce la minimum riscul de a lua o infecţie în sală. Toate secţiile au fost notificate că pacienţii internaţi care urmează să fie supuşi unei intervenţii chirurgicale trebuie să facă obligatoriu duş înainte de a fi aduşi în sală.

Până şi banalul spălat al mâinilor are propriul protocol, care vizează nu doar medicii şi personalul medical, ci şi pacienţii şi vizitatorii acestora. Astfel, spălarea mâinilor în spital se face cu săpun lichid şi apă de reţea, apoi acestea se şterg cu prosop de unică utilizare, nesteril. Tehnica spălării, aşa cum este reglementată de protocol, este următoarea: se udă mâinile abundent, se săpunesc mai mult de 15 secunde, se clătesc şi se usucă. În cazuri de urgenţă este permisă utilizarea de antiseptice ca înlocuitor al spălatului, dar nu ca rutină. În unele situaţii spălarea este completată de dezinfecţia mâinilor. Contaminarea mâinilor se poate produce făcând lucruri extrem de simple precum luând tensiunea sau pulsul pacientului, atingând pacientul sau aşternuturile acestuia, atingând echipamentul din spital. ”În Occident oamenii sunt sănătoşi, curaţi, bine hrăniţi, cad mai greu victimă infecţiilor. La noi, oamenii au probleme de nutriţie, biologice şi de igienă, care nu este precară, ci foarte precară”, a mai spus medicul chirurg.

Eradicarea infecţiilor nosocomiale nu este încă posibilă

Toată lumea vorbeşte despre infecţii nosocomiale ascunse de medici, ignorând faptul că ei sunt primii interesaţi să le menţină la un nivel cât mai scăzut. Eradicarea sau eliminarea infecţiilor nosocomiale nu este posibilă sau cel puţin nu cu tehnica existentă la această oră în lume. Amintim aici cazul unul alt medic sucevean, un regretat neurolog care a contractat o astfel de infecţie la un spital în Franţa, după o intervenţie pe cord. Întors acasă în stare gravă din cauza virulenţei germenilor cu care s-a contaminat în spital, doctorul a fost tratat şi salvat într-un spital din România.

Infecţia nosocomială este contractată în spital sau în alte unităţi sanitare cu paturi şi se referă la orice boală provocată de microorganisme, care afectează fie bolnavul datorită internării lui în spital sau îngrijirilor primite, fie pacientul spitalizat sau în tratament ambulatoriu, fie personalul sanitar datorită activităţii sale, indiferent dacă simptomele bolii apar sau nu în timp ce persoana respectivă se afla în spital. Personalul medical îşi asumă acest risc, deşi asigurarea medicală pentru boli profesionale este doar cea din sistemul public.