Statul român nu are nici măcar o doză din antidotul la cea mai puternică otravă cunoscută, toxina botulinică

Ţara care şi-a permis să achiziţioneze echipamente medicale de milioane de euro, care să zacă nefolosite pentru că la cumpărare erau deja uzate moral, nu deţine nici măcar o singură doză din antidotul la cea mai puternică otravă cunoscută: toxina botulinică. Mai mult, Ministerul Sănătăţii a lăsat pe umerii spitalelor locale responsabilitatea achiziţionării serului antibotulinic, în cazul în care acestea ar avea nevoie, şi nu se implică în a le da o mână de ajutor decât dacă izbucneşte un scandal naţional. Este exact ceea ce s-a întâmplat după ce un pacient în vârstă de 71 de ani, din comuna Mălini, a fost internat în data de 27 aprilie a.c. în Spitalul de Urgenţă „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava cu suspiciune de botulism. Pacientul a fost transferat de la Spitalul Municipal Fălticeni, unde medicii au suspectat, de asemenea, corect boala, după ce omul mâncase o conservă preparată în gospodărie.

Spitalul de Urgenţă a informat Direcţia de Sănătate Publică Suceava despre acest caz şi despre faptul că nu deţine antidotul specific, respectiv serul antibotulinic. Atât spitalul, cât şi DSP au căutat serul antibotulinic la alte spitale din ţară, dar nu au găsit nicăieri. Iar din străinătate spitalul şi DSP nu au dreptul să îl cumpere. Ambele instituţii medicale din Suceava au informat Ministerul Sănătăţii despre situaţie; DSP a transmis adresa de informare în data de 28 aprilie, la ora 8.59, şi a făcut la minister un ”apel profesional în sprijinul identificării unor eventuale stocuri din acest produs în reţeaua medicală”.

Nici una dintre instituţii nu a primit un răspuns scris la această solicitare, dar telefonic se pare că diverse persoane de prin Ministerul Sănătăţii le-ar fi sugerat sucevenilor să caute serul prin judeţ!

Singura companie autorizată să importe produsul biologic, respectiv SC Unifarm SA, care are ca obiect de activitate asigurarea reţelei sanitare cu seruri, a comunicat de asemenea că nu deţine nici o doză pe stoc.

Pe canale care nu au fost făcute publice, familia a procurat o doză de ser antibotulinic din tipurile A şi B, dar starea bolnavului a reclamat o nouă administrare, şi aşa s-a aflat că nicăieri în România nu există oficial ser antibotulinic.

După scandal, singura companie care are dreptul să importe ser a comandat două doze de pe piaţa externă

După ce cazul de la Suceava a fost mediatizat inclusiv la nivel naţional, oficialii din minister s-au mobilizat şi au binevoit să le comunice celor de la Suceava că Unifarm cumpără de urgenţă produsul de pe piaţa externă şi că urma să trimită, în cursul zilei de ieri, două doze de ser pentru pacientul de la Suceava. Singurul lucru pe care l-a avut spitalul de făcut a fost să comande în procedură rapidă serul la compania farmaceutică a statului. Costul a fost de 10.850 de euro şi trebuie să fie suportat de Spitalul de Urgenţă Suceava, din fonduri proprii. Tot ieri, un oficial din minister urma să ajungă la Suceava ”pentru o anchetă”.

Nici conducerea spitalului, nici familia pacientului nu au dorit să facă nici un fel de comentarii asupra situaţiei create. Ambele părţi ne-au declarat că singurul lucru important este ca serul antibotulinic să ajungă la Suceava cât mai repede şi pacientul să se facă bine. Ieri dimineaţă, medicii care se ocupau de bolnav au decis să-l intubeze pentru a-l proteja, deoarece devenise agitat. Din punct de vedere hemodinamic, starea lui era stabilă, fără febră.

Toxina botulinică este încadrată ca „agent bioagresiv categoria A“, dar România nu deţine un mililitru de ser

Botulismul este o boală extrem de gravă, provocată de o toxină produsă de Clostridium botulinum. Există mai multe tipuri de toxină botulinică, dar tipurile A, B şi E determină peste 95% dintre cazurile de botulism la om.

Importanţa toxiinfecţiei este dată atât de gravitatea bolii, cât şi de faptul că neurotoxina botulinică poate fi utilizată în scopuri bioagresive, îndeosebi bioteroriste. Toxina botulinică este încadrată ca „agent bioagresiv categoria A“. Necesarul de ser este imposibil de asigurat în cazul unui atac armat ce are ca urmare un număr uriaş de pacienţi, dar orice stat îşi asigură stocurile de ser antibotulinic pentru a acoperi focarele naturale de toxiinfecţie alimentară şi protecţia accidentală a lucrătorilor din laboratoarele cu mare risc de contaminare. România se pare că nu.

Ministerul Sănătăţii nu achiziţionează serul centralizat, ci lasă acest lucru la latitudinea spitalelor, din bugetul lor propriu. În condiţiile în care în ţară apar 20-30 de cazuri pe an, nici un spital judeţean sau municipal nu dă câteva zeci de mii de euro pentru a achiziţiona un ser care are valabilitate maximă 12 luni. Până acum câţiva ani, serul se producea la Institutul Cantacuzino din Bucureşti, dar după ce activitatea institutului a fost oprită, unica posibilitate este importul. Singura companie farmaceutică ce îl poate importa este Unifarm SA.

În botulism, terapia antitoxică cu ser specific, preferabil polivalent, este obligatorie şi este recomandată în primele 24 de ore după apariţia primelor semne, evitându-se astfel evoluţia intoxicaţiei către forme grave ce necesită tratament specializat în unităţi de terapie intensivă (respiraţie asistată).

Studii asupra unor cazuri determinate de neurotoxina tip A au arătat că la pacienţii care au primit ser anti-A în maximum 24 de ore de la apariţia semnelor clinice mortalitatea a fost de 10%, cu o durată medie de spitalizare de 10 zile, comparativ cu cei ce nu au primit ser, la care mortalitatea a fost de 46%, iar media spitalizării a depăşit 50 de zile.