Alertă maximă pentru poliomielită: peste 900 de copii vaccinaţi de urgenţă şi vaccinuri pentru centrul de migranţi din Rădăuţi

Una dintre cele mai cumplite boli, poliomielita, care în România nu a mai fost diagnosticată de 23 de ani, riscă să reapară, pe fondul refuzului vaccinării sau neprezentării copiilor pentru completarea schemei de vaccinare începută în maternitate. Directorul adjunct al Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Suceava, dr. Cătălina Zorescu, ne-a declarat, ieri, că la această oră poliomielita a devenit ”urgenţă de sănătate publică internaţională” deoarece evoluează în ţări precum Nigeria, Afganistan şi Pakistan şi există riscul de a difuza în ţările europene. Judeţul Suceava este cu atât mai expus cu cât este în zonă de graniţă, ultima frontieră a UE. În acest context, DSP a luat măsura transmiterii unor doze de vaccin la Centrul Regional de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil Rădăuţi, pentru eventualitatea în care imigranţi din ţările de risc ajunşi în acest centru ar fi însoţiţi şi de copii. De asemenea, DSP a luat măsura recuperării restanţierilor la vaccinare, respectiv a celor 902 copii suceveni care au fost incomplet vaccinaţi. Cu ajutorul medicilor de familie, aceşti copii au primit una, două sau trei doze de vaccin antipoliomielitic şi au fost imunizaţi.

Ultimul caz de poliomielită din România  a fost înregistrat în aprilie 1992, la un copil din judeţul Giurgiu care nu fusese niciodată vaccinat.Statisticile medicale evidenţiază mai multe episoade epidemice, în anii 1927, 1955, 1980–1982 (221 de cazuri), şi în perioada 11 noiembrie 1990 – 25 aprilie 1992 (13 cazuri, în special copii romi nevaccinaţi, mulţi dintre ei infectaţi cu virusul imunodeficienţei umane HIV).

În ţara noastră vaccinarea împotriva acestei boli care evoluează mortal sau cu sechele multiple se face din 1957, după scheme de vaccinare bine stabilite, astfel că s-a reuşit ţinerea ei sub control. În ultimii ani, însă, tot mai mulţi părinţi refuză vaccinarea şi s-a ajuns ca în judeţul Suceava numărul copiilor vaccinaţi să scadă de la 95% la 72%. În februarie 2015, DSP a verificat, conform procedurilor, vaccinarea la copiii care au împlinit 18 luni. Rezultatele sunt alarmante: dacă în privinţa vaccinului BCG pentru imunizarea împotriva tuberculozei rata de acoperire a fost de 95%, la celelalte tipuri de vaccin - difterie, tetanos, tuse convulsivă, poliomielită, hepatită B şi Haemophilus influenzaen rata de vaccinare a scăzut la 72%. ”Este un procent alarmant de mic faţă de optimul de 95%. La Suceava noi eram fruntaşi la vaccinare. La antihepatita B, care se face în primele 24 de ore de la naştere, rata este de 86,5%. În maternitate, părinţii acceptă vaccinarea mai uşor. Se mai poate recupera până la 24 de luni, dar nu complet”, a spus dr. Zorescu. Medicul a precizat că toate aceste ”goluri vaccinale” reprezintă un potenţial de infecţie în comunitate.

Refuzul vaccinării este un moft riscant

Dintre copiii nevaccinaţi, în 10,9% din cazuri a fost vorba despre neprezentarea părinţilor cu copiii la vaccin, iar pentru 7,3% părinţii au refuzat vaccinarea. ”Părinţii spun că îşi asumă riscul îmbolnăvirii copiilor lor. Dar în cazul rujeolei, de exemplu, dacă de la un copil bolnav se îmbolnăveşte educatoarea însărcinată, cine este responsabil? Rujeola (pojarul) poate da forme grave, chiar mortale. În 2012-2013 a fost epidemie şi la Izvoarele Sucevei am avut un caz mortal, la Izvoarele Sucevei. A fost singurul caz mortal din ţară”, a spus dr. Zorescu.

Practic, refuzul vaccinării este mai curând un moft periculos deoarece marea majoritate a acestor copii au primit în maternitate primele doze de vaccin, numai că ulterior părinţii le-au refuzat dozele de completare, astfel că ei sunt de fapt incorect sau incomplet imunizaţi. Până la o anumită vârstă – 14 ani - copiii trebuie să primească un anumit număr de doze. De la 1 aprilie a.c., calendarul de vaccinare a fost schimbat. Copiii primesc în maternitate vaccinurile anti TBC şi împotriva hepatitei B, la două luni şi la patru luni - vaccinul hexavalent împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive, poliomielitei, hepatitei B şi Haemophilus influenzae, la 11 luni - din nou vaccin hexavalent, la 12 luni - vaccin antirujeolă, rubeolă şi oreon, la 6 ani - un tetravaccin împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive şi poliomielitei, iar la 14 ani - vaccinul antidifteric şi antitetanic.

Vaccinarea copiilor de vârstă şcolară nu se mai face în şcoli, ci de către medicul de familie.

Mai menţionăm că deşi curentul antivaccinare este extrem de activ şi de vocal, inclusiv în România,  cel puţin deocamdată nici nu poate fi vorba despre renunţare. La riscurile pe care le prezintă bolile pentru care se face imunizarea, cel puţin în cazul poliomielitei, se adaugă şi riscul bioterorismului. Deşi virusul polio nu este considerat agent „militarizabil" ideal pentru utilizarea bioteroristă, riscul există deoarece este dificil de detectat şi poate fi produs, stocat şi eliberat în mediu foarte uşor.