Persoanele care fumează în primele 30 de minute după trezire sunt cu 79% mai predispuse să dezvolte cancer pulmonar decât cele care amână fumarea primei ţigări cel puţin cu o oră de la momentul trezirii, potrivit unui studiu.
Fumatul este, de obicei, văzut ca o slăbiciune relativ inofensivă şi tratat cu îngăduinţă. În realitate, fumatul este o boală cronică, dependenţa de nicotină. Cu cât mai multe ţigări fumăm într-o zi, cu atât creşte şi riscul îmbolnăvirii, se arată într-un comunicat de presă al Centrului Naţional pentru Renunţare la Fumat.
Un studiu realizat de cercetătorii Colegiului de Medicină Penn State din Marea Britanie, pe un eşantion reprezentativ de 4.776 de persoane fumătoare, bolnave de cancer pulmonar şi de 2.835 de persoane fumătoare, cu plămâni aparent sănătoşi, şi publicat în revista "Cancer", arată că pacienţii care fumează în primele 30 de minute după trezire sunt cu 79% mai predispuşi să dezvolte cancer pulmonar decât cei care amână fumarea primei ţigări cel puţin cu 1 oră de la momentul trezirii.
Explicaţiile specialiştilor
Explicaţia pe care o dau cercetătorii ar fi că persoanele nerăbdătoare să fumeze prima ţigară în prima jumătate de oră de la trezire inhalează o cantitate mare de nicotină pentru a-şi satisface nevoia de drog şi, o dată cu aceasta, inhalează şi mai mult gudron, responsabil de efectele toxice ale fumului de tutun.
Totodată, studiul citat arată că prima ţigară fumată în primele 30 de minute după trezire influenţează modul în care persoana va fuma şi restul ţigărilor în acea zi. Astfel, persoana va fuma în acea zi cu aceeaşi intensitate pentru a inhala o cantitate mare de nicotină de care are nevoie şi, indirect, substanţele toxice, cancerigene.
Un alt studiu publicat în revista "Cancer", realizat, de această dată, pe un eşantion de 1.850 de fumători sănătoşi şi pe 1.055 de fumători bolnavi de cancer la cap şi la gât, a demonstrat că prima ţigară fumată în primele 30 de minute de la trezire creşte riscul de îmbolnăvire de cancer la nivelul capului şi al gâtului cu 59%.
Tulburare mentală şi comportamentală
"Nevoia imperioasă de a aprinde o ţigară este manifestarea unei boli: dependenţa de nicotină. Iar când această nevoie este mai acută, încă de la primele ore ale dimineţii, este un semn clar al intensităţii dependenţei. Clasificarea internaţională a bolilor realizată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) plasează nicotina în rândul substanţelor care creează dependenţă, adică este un drog. Prin urmare, dependenţa de nicotină care apare ca urmare a consumului de tutun este o tulburare mentală şi comportamentală", a declarat doctorul Magdalena Ciobanu, coordonatorul Programului Naţional Stop Fumat.
Profesorul Karl Fagerstrom din Suedia a propus, în urmă cu mai mult de 15 ani, testul care îi poartă numele şi care astăzi este acceptat la nivel internaţional ca instrument de evaluare obiectivă a dependenţei nicotinice.
Factori care influenţează dependenţa
Timpul în care se instalează dependenţa de nicotină depinde de cantitatea de ţigări fumată, de vârsta de debut, de sex (la femei se instalează mai greu, dar şi renunţarea este mai dificilă), precum şi de anumiţi factori genetici - persoanele care au un defect la nivelul genei ce codifică citocromul P450, o proteină ce participă la degradarea nicotinei, fumează mai puţin şi renunţă mai uşor.
Cercetătorii susţin că este important să nu ne amăgim cu ideea că suntem "doar" fumători ocazionali. Studii recente au demonstrat faptul că atât la femeile fumătoare cât şi la bărbaţi, consumarea a 1-4 ţigări pe zi este asociată cu un risc semnificativ mai mare de deces în urma bolilor de inimă, iar femeile sunt în mod special predispuse spre cancerul pulmonar şi spre boli de inimă.
Până la boală e doar un pas
"De la o atitudine aparent socială la boală e doar un pas. Nicotina, livrată prin fumul de tutun, ajunge în 6-7 secunde la creier, unde determină secreţia de dopamină, serotonină, noradrenalină, substanţe care activează «circuitul recompensei» - o reţea de neuroni responsabilă de producerea stării de satisfacţie, a plăcerii când faci un anume lucru sau ingerezi, inhalezi o anume substanţă. În timp, asocierea ţigării cu anumite momente ale zilei, contexte şi stări determină fumătorul să reacţioneze precum în experimentul lui Pavlov: apare stimulul, apare anticiparea recompensei şi imediat acţiunea pentru obţinerea acesteia - aprinderea ţigării. De aici şi necesitatea compulsivă de a intra în posesia tutunului - obiectul care te face să te simţi mai bine sau care îţi înlătură un disconfort. Persoana dependentă de nicotină resimte această nevoie cu cea mai mare intensitate dimineaţa, după abstinenţa din timpul nopţii. Un semnal care nu este urmat de recompensă declanşează frustrare. Semnalul poate fi însă atât extern (ocaziile care «nu merg» fără o ţigară) cât şi intern (scăderea concentraţiei sanguine a nicotinei sub nivelul care menţine activ circuitul recompensei)", a precizat doctorul Magdalena Ciobanu.
La nivel mondial, peste cinci milioane de oameni mor anual din cauza fumatului. Dependenţa de nicotină este o boală cronică ce poate fi prevenită sau tratată cu ajutor medical de specialitate.
Programul Naţional Stop Fumat îşi propune să îi ajute pe acei oameni care îşi doresc să renunţe la fumat şi au nevoie de ajutor de specialitate. O echipă de medici şi psihologi specializaţi în tabacologie oferă asistenţă în centrele Stop Fumat celor care vor să renunţe la dependenţa de nicotină.
( 9 sep 2011, 11:04:46