Polipii colonici reprezintă mici supradenivelări (protuberanţe) care pot apărea la nivelul mucoasei intestinului gros, cu creştere lentă şi care au un risc de malignizare (transformare în cancer). Deşi riscul de cancerizare per polip nu este foarte mare (circa 1%), frecvenţa ridicată a polipilor de colon în populaţie (25-50% la persoanele de peste 50 de ani) ridică semnificativ riscul de apariţie a cancerului de colon la acest grup de pacienţi şi necesită supraveghere şi tratament specific. În plus, riscul de cancerizare creşte progresiv cu trecerea timpului: după 10 ani de la apariţia polipului, riscul este de 8%, iar după 20 de ani de 24%! Aceste date îngrijorătoare explică incidenţa în creştere a cancerului de colon şi mortalitatea semnificativă determinată de această formă de cancer.
Există două tipuri majore de polipi colonici: non-neoplazici, care nu malignizează (polipii hiperplazici, inflamatori) şi neoplazici, care pot canceriza (polipii adenomatoşi, leziunile de tip carcinoid sau limfom). Polipii adenomatoşi sunt duşmanul numărul 1, deoarece reprezintă circa 2/3 din totalul polipilor colonici şi aproape toate cazurile de cancer de colon se dezvoltă dintr-un polip adenomatos!
Cum se manifestă? Cel mai periculos aspect este faptul că marea majoritate a polipilor nu determină nici un simptom şi pacienţii nu pot fi diagnosticaţi decât dacă sunt informaţi şi se prezintă la gastroenterolog pentru colonoscopie după împlinirea vârstei de 50 de ani, măcar o dată în viaţă. Altfel, există riscul de diagnosticare doar în stadiul avansat de cancer de colon când apar simptomele şi complicaţiile. Uneori, polipii pot determina sângerări rectale, diaree sau constipaţie, anemie secundară (cu manifestările consecutive). Examenul clinic este aproape întotdeauna normal. Tuşeul rectal poate identifica polipii rectali inferiori. Un test simplu şi util este cel pentru detectarea hemoragiilor oculte.
Diagnosticul poate fi stabilit doar prin explorări imagistice: colonoscopia (metoda cu cea mai mare acurateţe), clisma baritată (metodă simplă, dar depistează doar ½ din polipi), colonoscopia virtuală (tehnică relativ nouă în România şi care necesită radiologi cu mare experienţă) şi videocapsula colonoscopică (metodă endoscopică nouă, fără dureri, cu indicaţii specifice, disponibilă în Iaşi).
Tratamentul este de tip intervenţional şi constă în îndepărtarea polipului fie pe cale colonoscopică (metoda ideală, cu riscuri minime), fie prin intervenţie chirurgicală (în situaţiile în care nu se poate realiza colonoscopic). Nu există nici un tratament medicamentos identificat până în prezent cu un rol cert în prevenirea apariţiei polipilor colonici sau a cancerului de colon, deşi există date preliminare pozitive prin utilizarea aspirinei sau a sulindacului. Dieta recomandată este obişnuită, eventual cu supliment de calciu şi folaţi.
Un aspect extrem de important este faptul că orice pacient diagnosticat cu polipi sau cancer de colon trebuie să fie supravegheat ulterior toată viaţa de medicul gastroenterolog pentru a identifica precoce apariţia altor polipi şi pentru a asigura tratamentul acestora în faze incipiente.

Dr. Cătălin SFARTI
Medic specialist gastroenterolog
Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi
Tel. 0729290956

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Polipii colonici - drum fără întoarcere spre cancerul de colon?.

Comentarii