Care sunt cauzele bolii? Există numeroase teorii: contracţii anormale (prea puternice) ale intestinelor care determină crampe, hipersensibilitate a acestor pacienţi la tranzitul intestinal normal, intoleranţe alimentare sau diverse infecţii gastro-intestinale ce declanşează procesele care determină boala.
Pacienţii cu colon iritabil acuză simptome gastrointestinale variate: dureri abdominale cronice, tulburări de tranzit (constipaţie sau diaree), balonări, eructaţii, saţietate precoce, distensie abdominală, greţuri, plenitudine postprandială, senzaţie de ”nod în gât”, arsuri retrosternale şi abdominale, dar şi simptome extraintestinale: manifestări urogenitale, dureri toracice non-cardiace, musculare, osoase, anxietate şi depresie.
Colopatia funcţională este un diagnostic de excludere. Suspiciunea de colon iritabil este ridicată de anamneză şi examen clinic, dar pentru certitudine sunt necesare examene paraclinice care să excludă alte patologii cu simptome relativ similare. Testele uzuale includ analize de laborator, coprocultură, examen coproparazitologic şi testul hemoragiilor oculte. Ecografia abdominală nu poate stabili diagnosticul de colon iritabil, dar poate identifica alte leziuni care pot determina dureri abdominale. Cel mai mare risc este ca medicul curant să stabilească prea uşor diagnosticul de colopatie funcţională, fără a exclude anterior boli grave cum ar fi cancerul de colon sau cancerul gastric. De aceea, există un număr important de pacienţi care trebuie evaluaţi de gastroenterolog: toţi pacienţii peste 50 de ani care au simptome instalate recent, persoanele care au simptome şi semne de alarmă (scădere ponderală, rectoragii, vărsături frecvente, antecedente familiale de cancer digestiv, anemie, simptome nocturne). Aceşti pacienţi trebuie investigaţi obligatoriu colonoscopic şi, dacă acest test va fi normal, gastroenterologul va aprecia dacă se impune continuarea investigaţiilor sau dacă se poate iniţia terapia.
Tratamentul colonului iritabil are ca principal scop ameliorarea simptomelor şi, frecvent, sunt necesare multiple scheme terapeutice. El cuprinde măsuri igieno-dietetice, psihoterapie şi o paletă extrem de variată de medicamente: antispastice, antidiareice, regulatoare ale tranzitului intestinal, anxiolitice, antidepresive, antibiotice, probiotice şi prebiotice. Cel mai important este ca tratamentul să fie administrat ţintit pentru fiecare pacient (de către gastroenterolog sau medicul de familie), deoarece răspunsul la terapie prezintă variaţii interindividuale semnificative.
Dr. Cătălin Sfarti
Medic specialist gastroenterolog
Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi
Tel. 0729290956