Terapeuţii britanici continuă să propună pacienţilor lor şi în secolul al XXI-lea tratamente care să-i ajute pe homosexuali să devină heterosexuali, în ciuda faptului că nu există nici o dovadă care să ateste utilitatea lor şi mulţi medici susţin că ele sunt de fapt nocive, informează AFP.
Studiul, publicat joi în revista specializată BMC Psychiatry, reaminteşte faptul că aceste tratamente erau frecvent folosite în Marea Britanie, în anii \'60 - \'70, dar şi faptul că de foarte mult timp deja, orientarea homosexuală sau bisexuală nu mai este considerată o maladie mintală, mai ales de către experţii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).
O echipă de cercetători din Londra, condusă de profesorul Michael King, a cerut unui număr de 1.400 de profesionişti din domeniul sănătăţii mintale (psihiatri şi psihologi, psihoterapeuţi posesori ai unor diplome de masterat, etc.) să răspundă dacă au încercat vreodată să schimbe orientarea sexuală a unui pacient, la cerere. Un număr de 1.328 de chestionare au putut fi analizate.
Doar un specialist din 25 (4%) ar face acest lucru, dar 17% dintre specialişti au declarat că au ajutat cel puţin un pacient să îşi reprime înclinaţiile "gay" sau "lesbiene", în special prin terapie. Studiul nu a relevat niciun semn de declin al utilizării acestor practici în prezent.
Nu doar că eficienţa acestor terapii nu a putut fi demonstrată, dar aceste încercări "pot fi cu adevărat periculoase", a explicat Michael King. "Este surprinzător faptul că o minoritate semnificativă de practicieni din acest domeniu oferă în continuare clienţilor lor acest tip de terapie", a declarat specialistul britanic.
O serie de motive au fost avansate de către aceşti terapeuţi pentru a-şi explica atitudinea, începând cu principiile morale, convingerile religioase sau părerile personale despre homosexualitate şi mergând până la dorinţa de a-i ajuta pe pacienţii care resimt acut stresul provocat de diversele discriminări la care au fost supuşi.
Cercetătorii intervievaţi, specialişti în domeniul sănătăţii mintale, au prezentat, totodată, un anumit "grad de ignoranţă" în privinţa absenţei dovezilor referitoare la eficienţa unor astfel de terapii. Nici un studiu ştiinţific comparativ nu a fost vreodată efectuat.
"Cea mai bună metodă de a-i ajuta pe aceşti pacienţi este să le arăţi că nu există nimic patologic în orientarea lor sexuală", a declarat Michael King, care a adăugat, spunând că "profesioniştilor din domeniul sănătăţii mintale şi societăţii le revine sarcina să îi ajute (pe pacienţi - n.r.) să înfrunte prejudecăţile şi discriminările la care sunt supuşi".