Sedentarismul, obezitatea, diabetul, nivelul crescut de colesterol şi fumatul reprezintă factori de risc cardiac cunoscuţi de toată lumea. Recent, cercetătorii au stabilit că şi genele reprezintă un factor de risc important în ceea ce priveşte decesul provocat de un infarct.
În absenţa unor simptome, identificarea variaţiilor genetice care afectează contracţiile miocardului şi modificările duratei intervalului QT (intervalul de timp dintre două contracţii ventriculare, vizibil doar în timpul electrocardiogramei) ar putea să contribuie la descoperirea pacienţilor care prezintă un risc mare de moarte subită provocată de o criză cardiacă.
O echipă internaţională, condusă de Arne Pfeufer de la Universitatea din Munchen, a analizat genomul a peste 16.000 de pacienţi, intervalul QT fiind măsurat prin electrocardiograme.
Cercetătorii au analizat peste 2,5 milioane de secvenţe cromozomiale, încercând să descopere o concordanţă între anomaliile genetice uşoare şi anomaliile contracţiilor miocardului.
O genă denumită "Nos1ap" a fost astfel identificată, iar altele au fost trecute pe "lista suspecţilor". Spre surpriza cercetătorilor, aproape jumătate dintre acestea erau gene pe care nimeni nu le-ar fi bănuit a fi implicate în biologia cardiacă.
Un alt studiu recent, efectuat pe 13.000 de voluntari, condus de Christopher Newton-Cheh, de la Massachusetts General Hospital din Boston, a oferit rezultate similare.
O singură variaţie genetică înregistrată la un individ nu înseamnă neapărat un risc crescut de fluctuaţii ale ritmului cardiac, dar, analizate împreună, aceste date genetice devin semnificative din punct de vedere statistic, au explicat cercetătorii.
Maladiile cardiovasculare provoacă anual 17 milioane de decese pe plan mondial, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.