Prin această metodă, rănile pacienţilor sunt curăţate, într-adevăr, mai repede decât în cazul tratamentelor obişnuite, dar ea nu conduce la o vindecare mai rapidă. În plus, unii dintre pacienţi chiar consideră că terapiile larvare sunt mai dureroase.
Viermii şi medicina au o istorie comună foarte îndelungată. Chirurgul personal al lui Napoleon era un adept al terapiilor larvare. Viermii au fost folosiţi pe scară largă în timpul Războiului Civil din America, dar şi la începutul secolului XX, în tratamentele aplicate asupra răniţilor din Primul Război Mondial.
Recent, experţii în biomedicină au cercetat din nou posibilităţile de folosire terapeutică a viermilor, inclusiv potenţiala lor capacitate de a preveni infecţiile periculoase, precum stafilococul auriu rezistent la meticilină (MRSA). În acest scop, cercetătorii de la Universitatea britanică York a recrutat 267 de voluntari care sufereau de ulcer varicos, pe care i-au tratat prin terapie larvară sau cu ajutorul hidrogelului, un medicament standardizat folosit pentru curăţarea rănilor deschise şi infectate.
Cercetătorii nu au constatat diferenţe semnificative în privinţa rezultatelor medicale şi a costurilor între cele două grupuri de voluntari.
Larvele pot fi folosite, cu succes, în anumite domenii specializate, precum pregătirea pacienţilor pentru grefele de piele. În acest caz, un pacient a cărui plagă a fost curăţată mai repede va putea fi mutat mai repede în sala de operaţie.
Terapiile larvare sunt eficiente în cazul rănilor deschise, deoarece larvele mănâncă ţesuturile putrezite şi moarte, iar rănile sunt astfel curăţate. Ele nu se ating de ţesuturile sănătoase, preferând să se mănânce între ele, atunci când nu mai au nimic de mâncare.