Odată cu fiecare zi, în organismul uman apare un număr mare de celule noi, potenţial periculoase. Consecutiv, sistemul de apărare le detectează şi le distruge. Când acest lucru nu se întâmplă, ele se pot înmulţi, ducând astfel la formarea unor mici tumori. Celulele despre care vorbesc nu colaborează cu restul corpului, consumă excesiv de multă energie, materii prime şi au un ritm de creştere disproporţionat. Mai mult decât atât, produc substanţe ce subminează activ economia internă. Aparatul imunitar ripostează, reuşind o bună perioadă de timp să ţină în frâu fenomenul. Imaginează-ţi procesul asemănător echilibrării unei balanţe. La un moment dat, braţul se poate înclina în favoarea tumorii. Armele sale ajung să fie mai multe şi mai puternice decât ale noastre.

Treptat, invadatorul progresează, însă lupta nu se opreşte aici. Deja pot apărea simptome: stări de oboseală, scădere în greutate, posibil simptome locale. Conglomeratele proaspăt formate nu respectă nici o regulă, ci se dezvoltă anarhic, dar nu lipsite de scop, ci avide de distrugere, în toate acţiunile ce le desfăşoară. Iniţial extinderea este locală, după care, de cele mai multe ori se generalizează, prin aşa zisele metastaze. După cum observăm, nu este vorba de o singură luptă, ci de o succesiune de secvenţe. Pe acest traseu, organismul nu renunţă la apărare, prin urmare, dacă cumva ai fost învins odată, nu înseamnă că ai pierdut războiul. Vindecarea se poate produce, cu condiţia să mai existe suficientă energie, dublată de o puternică dorinţă de revenire.

Ce este necesar în acest scop? Logic, să înclin din nou balanţa în favoarea propriei imunităţi. Cum realizez acest lucru? Există medicamente pentru imunitate? Probabil că da. Experienţa şi studiile certifică acţiunea benefică a unui mare număr de plante.

Aş vrea să subliniez însă, faptul că nu trebuie să separi o funcţie sau un organ de sistemul din care face parte. Nu separa imunitatea de ansamblu şi nu o trata separat. Armonia unei funcţii depinde de armonia generală. De asemenea, în ceea ce priveşte modul de apariţie al unei boli, îl poţi înţelege numai privind întregul în care lucrează aceasta, de unde decurge şi conceperea tratamentului adecvat. Una dintre cauzele de producere a maladiilor este reprezentată de aşa zisa predispoziţie. Uneori ea poate fi atât de intensă, încât determină într-o foarte mare măsură îmbolnăvirea, fără ajutorul aparent al altor factori. În aceste cazuri, apariţia bolii poate părea paradoxală, ca de exemplu o afecţiune gravă la copil mic. Predispoziţia poate avea încărcătură genetică importantă, exemplu situaţia în care mai multe rude de gradul unu sau doi au suferit aceeaşi boală. Şi totuşi, predispus nu înseamnă obligat, se poate să te dezechilibrezi, dar nu e obligatoriu să faci acest lucru. Întrebarea este ce anume creează diferenţa.

În alte cazuri, factorii favorizanţi au o pondere destul de clară, pornind de la elemente de natură psihologică şi ajungând până la poluare, autopoluare, nutriţie. Să-i luăm pe rând. Factorii psihologici. Din ce motiv îi luăm în considerare? Deoarece există o permanentă legătură între psihic şi corp. În medicină şi psihologie această legătură face obiectul de studiu al psihosomaticii. S-au propus astfel similitudini între anarhia care domină celulele bolnave şi anarhia sufletească ce poate domina un bolnav de cancer. Alţi cercetători au remarcat dorinţa exagerată de control asupra propriei fiinţe dar şi a evenimentelor din jur a celor ce poartă această maladie. Cum un astfel de control este iluzie, dar şi o sarcină foarte greu de suportat, la un moment dat, el explodează şi se transformă în anarhie. Evident, am descris numai unul dintre modelele posibile, depresiile, anxietăţile, şocurile sau traumele acestor oameni reprezentând de multe ori fenomenul declanşator. În aceste condiţii puterea de luptă, dorinţa deosebită de a învinge, devin elemente esenţiale pentru vindecare. Finalul primei părţi.

DR. NICOLAE MIHU- medic specialist
Atestat Homeopatie
Master Psihoterapie şi Intervenţie Psihosocială
clinicasfantulmatei@yahoo.com

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cancerul .

Comentarii