Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoGigel visează de mult această excursie. Toate se derulează prin faţa ochilor săi larg deschişi, înfierbântându-i la maxim imaginaţia. Gândul acesta a luat naştere în urmă cu ceva vreme. Parcă nimic din ceea ce trăieşte acum nu are gust sau sens dacă nu îşi îndeplineşte dorinţa. Mai mult decât atât, ia foc cu totul din când în când, nerăbdarea de a achiziţiona o asemenea experienţă devenind din ce în ce mai presantă.
*
Conştientizând toate acestea, Gigel se pune pe treabă. În primul rând, nimic nu este posibil de unul singur. De fapt, s-ar mai putea face câte ceva, însă ar fi aiurea... Ce să faci, măi Gigel, cum să găseşti tu fiinţa potrivită, pentru că vezi, ar trebui să aibă şi ea anumite calităţi. Dar în primul rând, cine se uită la tine?
Săracul om este în încurcătură, planul părând a se împotmoli încă de la început. Îl vezi numai, amărât, cum cutreieră ziua întreagă căutând cu înfrigurare, doar, doar sorţii îi va fi milă de el.
Într-o bună zi, dintr-o dată, în faţa rătăcitorului a răsărit Didina. Totul s-a luminat. Harnică şi cu băsmăluţă, Didina, fără ca aparent să-şi bage în seamă admiratorul, deretică încolo şi încoace. El însă, cu ochii ieşiţi din orbite şi cu un zâmbet inteligent întins pe figură, născoceşte pe loc o formulă de salut cu care ar putea cuceri întreaga lume.
Trecând peste amănunte, a fost dragoste la prima vedere. Sunt oameni care se merită unul pe celălalt. Din momentul în care îi vezi prima oară, îţi dai seama că sunt sortiţi. Fără scăpare. În continuare, Didina s-a prefăcut inaccesibilă o vreme, după care nu a mai putut, pentru că şi ea voia tot atât de mult să plece în călătorie... Grozav de nerăbdători, au purces la alcătuirea planurilor de drum.
*
Din nefericire, cei doi credeau, la fel ca mulţi alţii, că toţi oamenii se nasc învăţaţi, şi că oricine, dacă ştie să pună un picior în faţa celuilalt, poate ajunge până la stele. Nu este tocmai aşa, însă entuziasmul face minuni. Gigel roieşte acum, precum un bondar ce face curte unui boboc de floare, aşteptând ca acesta să se deschidă. Sârguinţa şi imaginaţia sa sunt fără limite. I-a construit Didinei deja un întreg palat de promisiuni, înconjurat de grădini vaste, de o frumuseţe nemaivăzută. A se lua în considerare şi maşina cu care vor pleca la drum. În timp ce surescitarea creşte până spre iminenţa unei explozii, cei doi renunţă să se mai gândească la modul cum e organizată expediţia, la scopul ei, la pericolele de pe traseu... Nici una, nici alta, se aşează fremătând la treabă.
Pregătirea bagajelor este incredibil de savuroasă. Fiecare mic obiect pe care îl iau, devine o bijuterie. Prin urmare, mai doresc încă unul, şi încă unul... Presiunea se acumulează spre un nivel fără precedent. Gigel şi Didina aleargă acum plini de bucurie, fără a resimţi efortul depus sau trecerea timpului. Lipsit de experienţă, cel care s-a aprins primul, arzând apoi permanent cu incandescenţă, îşi dă seama dintr-odată că nu mai poate rezista. Degeaba îl aşteaptă atâtea lucruri frumoase, din care nu a văzut decât începutul, degeaba îl roagă Didina să mai meargă încă puţin, pentru ca să înţeleagă şi ea ceva din toate acestea... Gigel dă drumul întregului bagaj.
Ce poţi să-i spui bărbatului după un astfel de episod? Poţi să-i spui orice, pentru că sforăie. Didina face o criză de nervi. Nenorocitul a lăsat-o încărcată, de o dor toate, şi nici măcar nu poate să se elibereze, aşa cum a făcut-o el.
*
Faptul că ai terminat mai devreme, nu înseamnă că ai terminat la timp.
DR. NICOLAE MIHU- medic specialist
Atestat Homeopatie
Master Psihoterapie şi Intervenţie Psihosocială
clinicasfantulmatei@yahoo.com
www.onclinic.ro, telefon 0232 265551
